Pomeneam în ultima postare de îndrăzneala vreunuia, de-a recunoaște că-i ghidat prin viață inclusiv de invidie ori de dorință de a i se da atenție.

Pentru că o idee trage pe alta (idem o recunoaștere de greu-avuabile, pe alta), pe cînd tastez de zor la un material critic socotesc a nu fi rău, să spună omul: „Da, domne, mă animă în viață cutare ori cutare pornire...”.
Iar după asta, te afli senin, și nu îngrozit că vaaiii, ce glandă interioară îngrozitoare, de luat cu huooo! poți să posezi.
(că nu mai ai prieteni prin jur, se află daună colaterală, a acelui demers...)

Legat de asta, îmi amintesc de un frumos slogan. Că să „Fii tu însuși!”
Și pe care, în ciuda ambalajului strălucitor, nu-l simt a fi rudă cu cele amintite de mine mai sus. Ba, pot pentru ca să zic, se află la antipodul respectivelor.

Identific acolo o 'nemaipomenită', și care 'vine gratis'. Un ceva de făcut plăcere sufletului, ca să nu spun omenescului (animalicului?) din noi. Iara sta fără efort, fără sudoare ori durere
Test turnesol este acolo a cere detalii. Dacă nu cumva iriți teribil din prima, vor veni detalieri în cel mai bun caz pendinte de literatura roză.
Or, a te cunoaște trece mai degrabă prin spartul nervos de vaze („Nu e așa domne, cum spui tu că-s eu!!”) , serie deschisă de o domnișoară Anna Freud, dacă informațiile mele sînt exacte...
.
PS
Mă uit la o frumoasă vorbă:   „Îți aduce folos, doar ceea ce îți opune rezistență” (o știu de la prietenul Mugur Ilie)
Sună frumos, doar cînd o plimbi la nivel conștient, eventual inconștientul - agățător de tot ce i-ar putea produce plăcere în jur - se și vede proprietar al unui rai etern, urmare a unei ipotetice situații ce opune rezistență/nu e cum vrem noi.

În practică, dor binișor (dacă nu al dracului) cele care schimbă ceva în noi, sau măcar furnizează energie existențială (furnizată îndeobște doar de dureri și temeri).
Zic asta nimerind pe o filă de net, unde mi-i pomenit numele.

Pe felie, e interesant cum se naște în așa condiții (numele-ți pomenit pe undeva) un cartof fierbinte în interior. Și carele vrea rezolvare (să nu mai fie fierbinte/să plece naiba de acolo!). Cum se ferește omul de el inițial, cum încearcă să nu-l vadă, cum îl vrea pierdut.
Dar lucrurile stau ca în 31 decembrie. Oricît nu ți-ar place noul an, ai a te lăsa dus, cu disconfortul aferent. în cuprinsul său. Ai a schimba în tine, treabă ce doare teribil uneori.