Am scris la un moment dat despre predecesorul montaniard Alex. Beldie (1912-2003)

Am scris la un moment dat despre predecesorul montaniard Alex. Beldie (1912-2003).
Între altele, am pomenit despre înclinațiile lui sexuale, cît și despre faptul că-i dădea cu șprițul. Alegîndu-mă cu un perdaf din partea unui tizului Ogrinji, cum că nu respect înaintașii.

Legat de A.B., am de mai mult timp în minte un material, care privește viața lui extramontană, dar în același timp se ocupă și de relația cu tatăl său, omul de litere Constantin Beldie (între noi fiind vorba, altă figură delicioasă).

De căpătîi în asemenea excurs se află volumul ultimului., intitulat „Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București”.
Între alte informații interesante, se află și aceea că „mi-am înțărcat băiatul cu vin, la fel ca și prietenul Tudor Arghezi, pe Baruțu și pe Mițura”...