Teoretic, mă enervez pe vreunii de acolo, dar am bunul simț să cercetez, apoi, pe ce locuri dureroase din interior îmi calcă acele informații și oameni...
Apropo.
E o sursă importantă de energie, cît și de senin în existență, a încerca să-ți zăbovești pe așa numitele refulate.
Nu e o treabă simpla, ba și destul de puțin supusă voinței (a a viețuitorului conștient, din aceeași 'casă'), dar cred că merită.
Update, după vreo trei luni:
A m mai scris între timp un ceva, despre dumnealor.
În paralel, cred că dînșii reprezintă surata montană a revistei Dilema, unde combat de asemenea cu sîrg, onor - parcă și cu un dram de conștiență, de unde mi se trage...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu