A modului de a prezenta trecutul.
.
Există, în socoteala mea, vreo trei tipuri de așa expuneri
Cel roz, ca în alăturatul material al României Pitorești.
Apoi, un altul expunînd și bune, și rele. Iar un al treilea, indeobște verbal și executat l la colțuri, pe stil bîrfă (și implicit negativ, la adresa oamenilor și faptelor luate în vizor).
Eu unul, găsesc util (daca nu chiar hrănitor la minte și inimă) al doilea gen. Unde le pui pe toate, dacă e posibil verificate întru adevăr. Ce-i drept, destui nu suportă așa expuneri. Așa sunt alcătuiti dumnealor, în urma educației, poate și a faptului că în acel spatiu e nevoie de 'miere', pentru a demina inerentă agresivitate a unor oameni nevoiți să trăiască în grup.
În ce-l privește pe Alexandru Floricioiu (1932-2019), și dincolo de performantele alpine de excepție, mi-a lăsat sentimentul unui om cu grad ridicat de amoralitate. E o trăsătură (care, firește, nu e totuna cu imoralitatea) mai mult decît interesantă, pentru observatorii firii umane.
PS
Nu este semn bun, pentru viitor, dar unele definiții din DEX mi se par discutabile...
Mi-am format în timp, din lecturi, o părere despre ce ar fi amoralitatea. Mi-am pus problema azi de o definiție, a mea, situație în care am mers să vad ce spune DEX. Or, am sentimentul că este acolo o explicație excesiv de primitivă, ba si aproape identică imoralitătii.
În acel termen, mai exact de ins amoral, eu am îndrăznit să simt un om ce respectă cît de cît moralitatea, dar nu este convins de justețea principiilor respective, căci în practică nu i-au adus mari avantaje. Sau cel puțin nu unele care sa ii facă bine la unele răni sufletești, căpătate la începutul vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu