miercuri, 17 august 2022

Pe net, un interviu cu Titus Gonțea

(scris la 2 iunie 2022)

Un interviu indiscutabil interesant, cu Titus Gonțea.

Altminteri, fiind sensibilizat pe subiect, de un material la care lucrez, nu pot să a nu sesiza joaca lui cu vorbele mari. Iar de aici pornește joaca mea, cu explorări asupra firii umane...
Vorbele cu pricina (adică mari) sînt precum femeia dintr-un șanson vechi. Ele te urcă, ele te coboară... Îți asigură imbold, dar și liniște interioară, pentru o acțiune sau alta, dar te fac și vulnerabil. Inclusiv în viața personală, ce să mai spun de vreo polemică.

**
Titus Gonțea aducînd pe aici vorba de valori, constat că nu prea le știu, pe ale subsemnatului.
După o scurtă explorare, reperez acolo corectitudinea.
Ce e drept, nu m-aș grăbi să duc acea prezumtivă corectitudini în țarcul așa-numitelor valori (asta, pentru că nu mă înnebunesc după acea noțiune - din motive nu chiar tembele) .

- nu scrie nicăieri că izbutesc să urmez întotdeauna acea dorință de corectitudine personală. Ea e una (pot paria că și valoarea) e una, conduita de zi cu zi, alta.
- se află destule situații, în care acea valoare e de aplicat cu multă atenție. Cuțitul bun la tăiat pîine, o face lesne și cu degetele.

PS
Corectitudinea ascunde și multă frică. Aceea de a încălca interdicțiile. 
În scrisele mele istorice, și nu numai, nutresc multă iritare/oftică/invidie, că unii au voie sa încalce regulile de corectitudine (să nu mintă, de pildă), iar eu nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu