În ton cu pasiunea-mi pentru istoria alpinismului autohton, caut a imagina uneori cum a decurs viața înaintașilor mei montaniarzi.

Pe cînd nimeresc, pe net, aceasta piesă a lui Titi Botez, realizez că ea va fi răsunat și la restaurantul-hotel Oancea din Bușteni, unde trăgea pleiada iscoditorilor prin abruptul Bucegilor.
Ba chiar și la întlinirile Clubului Alpin Român.
Colecția Sorin Tulea
Îmi pare o muzica dulceag-istovită, dar ea era la modă. Și chit că deceniul nu a fost deloc unul adormit.
La chestiune, radioul sau vreun patefon va fi reprodus aceeași melodie prin încăperile ori stabilimentele unde se duceau marile bătălii de idei ale epocii. Între ele, despre schimbarea la față a României (de atunci, și nemaicontînd ce s-a ales de ea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu