Momente.

Am momente, trădînd un spirit nu chiar tînăr, cînd îmi pun problema (in)utilității unor gesturi ale subsemnatului. De pildă scrisele-mi de pe aici, în sine. Ori, în particular, a unui profil al montaniardului Nicolae Bogdan (1858-1922).
Mă întreb Cui prodest. Cine îi va da atenție (eventual va rămîne cu acel material/om în minte, la cinci minute după lectura lui.

Pe felie, cea mai bună scăpare este să spui că nu-i va nimeni atenție ceva mai specială, că oamenii au alte treburi, că te zbați în vînt (trec peste dobîndirea de provizorie stimă de sine).
Și că ne aflăm precum ()pardon!) spermatozoizii.
Mulți și rămînînd cîte ceva doar după o infimă parte a turmei lor numeroase. Ba pînă și acel rezultat fiind ceva trecător, la scara istoriei...

Nu cred că spun, mai sus,. lucruri neapărat aiurea... Într-adevăr, ele pot deprima un pic, însă e acolo singura cale, de a continua în viață. E un fel de năpîrlire, a vechii blane, care credea că se va înnebuni lumea (ba și etern!) după cutare ori cutare gest / fruct al nostru.
Cînd văd vreun seamăn mai avansat în etate, și cu un fel de văl cenușiu peste ochi, trăiesc sentimentul că acela nu a trecut prin așa recunoașteri existențiale.
.
PS
Spiritual, Bogdan îmi pare să fi avut aceeași caracter de copil, pe o întîlnim la colegul său de generație, Nestor Urechia...
Altminteri, e foarte posibil să nu fi urcat împreună pe munte.


UPDATE
După cîteva luni.

„Jocuri peste lumi.
.
Cineva se lamentează:

„Unele școli au ajuns cimitire educaționale, unde înveți cum să eșuezi. . 42% dintre copiii români sunt analfabeți funcțional..."

Subsemnatul aflîndu-se om al dracului, ar întreba pe acela, mai la capătul dumnealui de viață, cum mai e cu ne-eșuarea/eșuarea...: „Zi-mi bre, despre a nu eșua! Hai, ridică-mi sufletul, hai, saltă-mi spiritu cu așa idei frumoase...”
Se înțelege că îi va mai arde aceluia a glosa înalt, la epoca bastonului, cam cum îmi va mai arde mie (ca să nu încapă discriminare, veniți și pe la mine, la așa etate, să mă întrebați de una și alta, din ideile-mi tinereții...).

Oarecum similar, mă întrebam, pe cînd tooot voi să scriu un material nou despre înaintașul Nicolae Bogdan (mai am un leneș proiect, despre un Niculae), dacă s-ar bucura, prin cerul unde este, de așa scrise.
Simt că da - însă firește ce simt eu nu-i egal cu realitatea...