Pe mine nu m-a întrebat nimeni, de ce merg pe munte.
Cred că, în afirmații precum aceea citată, este mai mult dorință de a fi întrebat, acel lucru... Și mai puțin faptul că acea interogare are lor realmente, în viața noastră.
Lucrurile îmi par să stea precum la copiii neglijați, care ajung să-și dorească a fi băgați oricum în seamă, inclusiv prin gesturi rele, gen jigniri, bătăi (sic) și similare.
Întrebarea cu pricina, totodată, îmi duce mintea la genul de om care ar putea-o pune. Mi se pare unul destul de superficial și de disprețuitor. De fapt, nu o dată partizanii acestei întrebări și detaliază, cum căs e află interpelați de oameni avînd deja răspunsul, ce caută montaniarzii pe coclauri: „Ce naiba vă pierdeți timpul/sănătatea pe acolo?!”.
Firește, ultimii se vor uita întotdeauna un pic la om/montaniard, înainte de a-și manifesta acea curiozitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu