Considerație. Mai exact lipsă a ei

 In vremea ploioasă din ăst 11 noiembrie, meditez că iritarea-mi publică se bazează și pe lipsa de considerație, din partea celorlalți 

Trecînd aici peste eternă prinderii de muște (altele decît cele bețive) cu oțetul, m-aș uita un pic la un amănunt.

Și anume CANTITATEA dorită de considerație.

Or asta, și oricum minstă de neputința facerii frumos altora, e una foarte mare. Cum ar spune psihologii este aceea cu necesară copilului mic (din mine) de altădată.

Iar asta nu se poate.

.

Aia e.

Din ce am înțeles, există și belele mai mari pe lumea asta...

.

PS

La situațiune, intervine o mare nuanță. Cât anume se pot înțelege niște oameni normali cu unul anormal ca mine.

Căci neputința de rezonanță și apreciere decurge și din marea diferență de percepție. 

Și unde criteriu de bază este raportarea la hainele împăratului numit Realitate.