Relația-mi cu nea Baticu (III)

(continuare de aici)

Conflictul dintre cele două pare să fi demarat în vara lui 1991, cînd nea Nae nu mai putea lucra cu ceilalți (și invers). 

Ultimii și-au ales șef pe președintele în exercițiu Sergiu Cunescu, cel propus altminteri de NB, cîndva, din rațiunea că e și politician important (președintele Partidului Social-Democrat, urmașul celui interbelic).

Prin 2000 și ceva avea să fuzioneze (Cunescu devenise președinte de onoare) cu partidul-mamut al lui Ion Iliescu, formînd actualul PSD.

Opozanții săi, fiind mai numeroși inclusiv în Comitet, au convocat o adunare generală în octombrie acel an, într-o sală a campusului Grozăvești. Parcă a făcut și NB una, nu mai știu în ce temei, firește în altă parte și fără gînd să dea vreunul la întîlnirea celorlalți.

Din momentul acela, fiecare s-a considerat reprezentantul legal... Iar apoi nu s-au menajat. 

La chestiune, prin Cunescu, ai săi își asiguraseră concursul „Cotidianului”, lui Ion Rațiu. Vor fi rezonat, cei implicați direct (Antemir ș.a.), și cu redactorul-șef, Doina Bâscă.

Parcă și acolo scăpaseră ceva, și am procedat exact ca la Club: scris, nerăspuns aceia, mers peste ei la o conferință de presă a lui Rațiu și spus de problemă (parcă voiam și o notă inserată), acesta recomandat Bâscăi să, dar cînd m-am dus altădată, asta m-a repezit, iar apoi, cînd am venit să mă angajez în 1997, mi-era teamă să nu mai țină minte!)

Au scos suplimentul „Verticale”, de care aș minți să nu spun că poseda calitate în sine.

S-a nimerit ca, în acea încontrare, să mă nimeresc tocmai eu, zurbagiul, mai echilibrat, plasînd de pildă inclusiv note în România Pitorească. Am mers, neutru, la o AG a aripii Cunescu...

În stînga, S. Cunescu și Andrei Beleaua.

În prezidiu, C. Antemir, Ilie Fratu, S. Cunescu și reprezentanții a două secții transilvane - care au venit să-și facă o părere de situație

La poarta Casei de cultură (din str. 11 iunie) unde s-a ținut acea adunare, în stînga, Sorin Tulea și Ion Manof. 

... și la tribunal la nu mai țin minte care înfățișare, alături de nea Nae. Eram cu fundul în două luntri, dar la o adică așa a fost pe atunci și Mircea Săndulescu, chit că alde Cuneștii îl numiseră parcă ceva în comitetul lor.

Lupta s-a purtat fără menajamente. Mai jos, cîteva materiale ale aripii Cunescu (foarte probabil prin intermediul acelui politician, își asiguraseră concursul lui Ion Rațiu, și implicit al „Cotidianului” publicat de acesta):

^

Cam la vremea aceea:

„4 aprilie 1993. Se scoate la licitație Căminul Alpin (8 aprilie).

Aripile CAR, în focuri (între ele).”

Căminul aparținea unei societăți ce preluase activele fostului proprietar comunist asupra clădirii.

După unul din aceste articole „nea Baticu se duse la Doina Bâscă [redactor-șeful „Cotidianului”]. Urmarea: l-a dat afară. Pe chestia asta, îi fac fetii o scrisoare pe care-mi place s-o cred deșteaptă [scrisoarea...]”. Cu cîteva zile înainte mai expediasem una, autoarei Gabrielei Dinescu.

Ca un făcut, aveam să lucrez la „Cotidianul”; peste vreo patru ani. M-am temut ca D. Bâscă să mă țină minte, la angajare, dar nu a fost așa. Curînd a înlocuit-o Tia Șerbănescu. Acolo am realizat că Gabriela Dinescu scria absolut profesional așa materiale, neavînd vreo implicare personală, cum crezusem.

5 aprilie

„Vlad fuse bine primit de dl Manolescu, care-l știa pe Cunescu de farsor, și pe Bâscă de idioată și agramată. Rațiu e gaga, nu departe de complet senil. A umblat pe munte, în junețe, cu S. Cunescu. A auzit de Baticu.

Ne poate ajuta mai greu prin contact direct cu C.A.R., cît printr-o pilă de a publica materiale la marile ziare. [În cursul discuției cu Vlad, Manolescu] stătu călare pe un scaun /.../

Cuneștii ajunseră la suspendarea... prin pilă mare pusă la Popa Cherecheanu. Ăsta e însă pe ducă, urmînd a fi înlocuit cu un FDSN-ist.

Madam Dinescu G. i-a recunoscut lui Baticu că ea doar perie și semnează materialele lui Antemir...

Sînt notații fără pretenții de obiectivitate maximă, din partea celor implicați, dar cred că își au șarmul lor...

... Mergem apoi la Baticu. Vreme de aprilie, seara.

Moșu ne ascultă. Culmea, eu în banca mea, Vlad mai înfipt /.../

NB va merge joi să fie la licitația de la Bușteni. Îl sfătuiesc să nu piardă noaptea, cum preconizează, ci să-și permită o cazare omenească. Aranjează totuși ședința C.A.R. din aceeași zi [din București], programul ei.

Mircea Barbelian vrea să dea la Teologie și nu mai vine, cu scuzele de rigoare, la Comitet!”

8 aprilie.

La ședința C.A.R. vreo 20 persoane. NB fiind la Bușteni, îl înlocuiește Vlad.

Eu vorbesc de Spumoasă. Lume cam neatentă. Mai încolo răspunde doar unul la invitația mea pe teren /.../

Apoi, discuții libere. M. Stoica îl atacă în lipsă pe D[an] Coman, că noi bucureștenii n-am fi de rahat, cum zise ăsta acum vreo lună /.../

M. Stoica se trădează, cum mă prevenise Vlad, de Gică Contra: că de ce să mergem în excursie de cunoaștere, că el vrea să se antreneze.

Apoi de vorbă cu Vlad, pînă la Romană (nu știu ce ofertă de job are pe aici). Aflu despre vestita expulzare a lui NB de la „Cotidianul”, că omniprezentul Antemir îi zicea: <Lasă-te dom'ne, nu vezi că te zbați degeaba? Tot noi o să...”>

Bănui că nici nea Baticu nu le-a rămas dator. Finalmente, iritat că tabăra Cunescu nu catadicsea a răspunde observațiilor mele, am publicat și eu un material militant. Întrucît presa zice-se democratică l-a refuzat, m-a primit cu brațele deschise tabăra lui Vadim Tudor:

În această perioadă, Vlad Petrușca - departe de vehemența subsemnatului -  a ținut să-i fie aproape lui nea Baticu, între altele mergînd la un moment în audiență la Nicolae Manolescu (știut pe filieră culturală), președinte al unui partid pe val atunci, al Alianței Civice, să contacteze pe colegul de parlament Rațiu, pentru a domoli materialele din „Cotidianul”.

Parcă tot Vlad m-a anunțat la un moment dat că, după niște decizii intermediare favorabile cuneștilor, pronunțarea decisivă a fost în favoarea lui Baticu. Așa că în 1993 a repornit căruța dirijată de Baticu.

Ceilalți parcă voiau a încropi altceva, ca formațiune, dar apoi s-au dezumflat și nu am mai auzit nimic.

Am dat de Antemir prin 2018, în Poiana Morarului. Nu m-a recunoscut, așa că i-am spus eu, că parcă ne cunoaștem. De la CAR. Era venit cu familia sau așa ceva. Nu mai țin minte cum a formulat, dar era dezamăgit și atunci. La o căutare pe net, în anii aceia, am văzut că lucra la Administrația Cimitirelor parcă.

Apoi, ramura învingătoare a pus de propria adunare generală, pentru 1993 în care ajunsesem.

Mircea Barbelian, N.Baticu și V. Petrușca, într-o sală a ceea ce era numit atunci Liceul Rangheț.

În sală, Cuibuș, Cristi Laudoniu, Bogdan Pascal, Marian Stoica.

În picioare, Mircea Săndulescu.

În stînga, Adi Glăvan, reprezentantul secției bănățene.

Din epocă, și cu șarmul lor poate... Jurnal subsemnatul, 31 martie 1993:

„La Vlad /.../ Mă investi să mă ocup eu de Buletin. Cît m-oi pricepe!

Moșu' (sic) face în continuare tot de capul lui. Una le citi lor [în Comitet] cu două zile înainte, alta în adunarea generală. Mihai Vasile, teribil de încăpățînat. Săndulescu, de-a dreptul periculos (el, pare-se, i-a susținut pe Vasilescu și Beleaua, cu ale lui 20-30 delegații la adunarea din 19 octombrie 1991).

Apropo, Beleaua ar fi vrut să vină acum la adunarea generală, dar zice-se îl deranja dictatura lui Moșu'.”

 

Chitanță atestînd plata cotizației, în acel an.

Pînă una alta, înainte de un nou bufeu polemic al ambilor, eu și dînsul, aș adăuga aceste imagini, din vara 1993, pe cînd nea Nae cobora din personalul de dimineață, la Valea Țapului:

(va urma, aici)