Reproșez nu o dată, altora, că execută proiecții - mai exact că mă iau pe drept drept țintă a unor sentimente reproșuri) pe care nu au apucat să le adreseze „adresantului” corect, cîndva.
Pentru că Dumnezeu nu bate cu bățul, mă trezesc eu însumi de curînd, ținta unor așa proiecții. Mai exact față de o tînără femeie. Și de care bănui că (îmi) ține loc de sora de altădată.
Cu teoria stau minunat pînă aici, dar nu izbutesc, pe de o parte, să îmi dau seama ce fel de sentimente îmi vin, față de interlocutoare, și implicit față de pomenita soră.
Pînă una-alta, îmi feresc (eu, marele leu în domeniu!) privirea, de o duduie altminteri cu vreo patru decenii mai tînără. Iar aici, vreun interes erotic (de care mi pariez!) mi-i ultima probleme, în materie de simțăminte aiurea/dureroase.
Mai cercetez.
La o adică, proiecția cu prinde doar reacție, căci omul nu prea apucă (dacă nu e un psiholog pus pe șotii, către propria persoană - dar și la el demersul este via făcut păr măciucă, respectiv durere) ce anume, ce fel de întîmplare l-a chitit acel înaintaș.
Proiecția pare să rămînă uns sentiment-ecran, acela care printr-o eliberare de furie te împiedică să vezi ce te rănise cîndva (și chit că rana e treabă comună pe lumea asta, inclusiv datorită vreunui interior sensibil, care nu vrea să fie precum în cărți ori biblie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu