Piatra Craiului e atît de frumoasă, încît risc a nu-mi mai plăcea fleacurile, din lumea asta...
Bucegii îmi par mai așezați. Acolo consum mai domol încîntare, extaz etc., treburi ce sună frumos, însă îngurgitate într-un ritm susținut duc inevitabil - chestie biologică! - la sleire.
.
Pasămite din alt context...
Dacă nu alerg după rai, însă evit pe cît pot iadul, e ceva rău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu