Soare de iulie, în abrupt.

I

Andrei Badea postează o poză (în Hornul Ascuns, din Colțul Mălinului, Coștila, Bucegi)...

La nebunie îmi place soarele de vreun 10-15 iulie, în abrupt!
Să zicem în locul unde Albișoara Gemenelor ajunge la capătul superior al poienii de pe la 1850 m (și se pregătește a pătrunde în canionul ce o desparte de Brîul Hornurilor).

E un amestec acolo de de-toate, priveliște, temperatură, soare pe la un 3 după-amiază, miros, sunete din toată gama...
Am ce regreta cînd m-oi prăpădi (și vă voi scuti de așa prăpăstoșenii!)....

 

II

Privesc la scrisele de mai sus
La ce lungeli descriptive s-ar întinde!...

Îmi vine în minte o mai veche idee... „Sus la munte, la izvor” (cu eventuale ediții suplimentare) va fi singura arte de munte care va ajunge în desfacere liberă / pe piață.
Spun asta, întrucît ceva materiale de impresii montane, eventual de amintiri (dacă m-aș învrednici) va avea nevoie de un public potrivit.
Unul ce rezonează, mai mult ori mai puțin, cu autorul.

Nu mi-e la mijloc, aici, vreun strîmbat superior din nas. Pur și simplu rezonează cu rînduri de acel gen doar unii oameni.
Posibil ca așa volum să fie tipărit, însă distribuția lui va fi precum amicițiile pe Facebook.
Condiționat, de a gîndi/simți asemănător.

Dacă vor fi șapte ori cincisprezece, nu e bai.

Voi pomeni totodată, în deschiderea acelui op, că e deschis și pentru confrații întru sensibilitate din viitor.


PS
Mă uit la stilul meu, în cel mai fericit caz putînd fi numit foarte sigur pe el (unii pot vorbi de arogant la pătrat...)
Nu-l caut însă cu lumînarea.
Cu el am venit pe lume.