Înaintașul Ion Udriște-Olt

Niciodată nu știi ce te paște în viață...

Cu țigara între degete, Ion Udriște-Olt, președinte al Asociației drumeților din munții României, în fața cabanei ADMIR Radu Negru.

Probabil 1934, iar imaginea fiind luată de Carol Lehmann (copiată de la dînsul de mine, în ianuarie 1989).

Dar cîtor, în acel deceniu, le-a dat prin cap ce le va aduce ziua de mîine...?
E inuman să stai prudent, cînd viața te răsfață...

PS
Am prin casă o poză mare, cu același Udriște-Olt (cred că am primit-o de la dna Lala Titi Ionescu).
Pe o hîrtie oarecum proastă (mată), și îndoită.

Mă uit cu strîngere la inimă, că a aparținut cuiva care s-a dus de mult, și întrucîtva dramatic (să te duci la pușcărie la 60 ani, nu e o treabă, după ce oricum căzuse social de sus, odată cu venirea comuniștilor).
E un ceva intim al altcuiva, și care e surghiunit în șifonierul altuia, după niște decenii.
Iar vreun moment dat niște urmași de-ai mei vor da gunoi acea relicvă...

PS2
Într-o revistă contemporană I. Udriște-Olt este dat drept mort în pușcăriile comuniste. În realitate iese de acolo, în 1964, iar peste doi ani asistă la incinerarea unui partener de polemică din 1937-39, Nae Dimitriu...
La o adică, e acolo și un alt încondeiat din greu, de Dimitriu, și anume I.I. Dunăreanu...

La chestiune, voi merge la înhumarea vreunui adversar? Ori aceștia la mie?Nu știu. Dar sună interesant.

Nu sînt un gînditor în negru. La o adică, doar un (modest) gînditor în foarte-alb poate pica la așa meditațiuni.

PS3
Acum îmi aduc aminte că am scris undeva (revista Munții Carpați, cca 1998) un articol, despre IU-O.