Demonul cu pricina nu-mi dă pace nici azi... Mai exact asupra relației dintre apă și foc. Dintre conservatori și mythbusters.
Ultimii fiind subsemnatul plus un înaintaș.
E vorba de „România Pitorească”.
Și care, cînd nu i-a ignorat realizări deloc mititele, l-a făcut albie de porci, fie și la rubrica Poșta redacției.
După revoluție, sentimentul că lucrurile s-au schimbat, dar și un pic de oportunism l-au făcut pe nea Nae să lege amiciție cu noii oameni de la frîiele revistei (altminteri, nu chiar noi în redacția aceea, campioană în 'periile' trase lui N. Ceaușescu i socialismului).
Dacă vorbesc prea mult de acel premergător, nu oprește nimeni mai tinerii momentului, să gloseze despre apropiați lor de vîrstă... Despre un Viorel N. de pildă.Posesor al unei firi leite ordeanului (putem explora ce și cum aici, cu părul măciucă de rigoare), N. Baticu nu s-a înghițit cu singura publicație turistică antedecembristă.
E vorba de „România Pitorească”.
Și care, cînd nu i-a ignorat realizări deloc mititele, l-a făcut albie de porci, fie și la rubrica Poșta redacției.
După revoluție, sentimentul că lucrurile s-au schimbat, dar și un pic de oportunism l-au făcut pe nea Nae să lege amiciție cu noii oameni de la frîiele revistei (altminteri, nu chiar noi în redacția aceea, campioană în 'periile' trase lui N. Ceaușescu i socialismului).
Respectivii i-au publicat ideile, respectiv anunțurile legate de funcționarea Clubului Alpin Român, alegîndu-se cu o valoroasă floare la butonieră. Atunci, dar mai ales după dispariția lui N.B. (1998).
Și s-a ajuns la o situație un pic ciudată, ca publicația aceea să îl aibă pe Baticu între miturile locului, dar în același timp să se laude cu anii în care îl făcea de baftă (expresie NB...). Ori să îl plaseze în vitrina cu mituri, alături de nu tocmai prietenul E. Cristea.
Nici cu tabăra conservatoare pe care o reprezintă (puteți trece acolo și pe frații din CAR, să zicem, ce făcură echipă cu ei).
Ziceți că de mult n-ați mai întîlnit tip atît de iritant, precum subsemnatul?
Și că să fiu atent, căci o să ajung rău?
Și s-a ajuns la o situație un pic ciudată, ca publicația aceea să îl aibă pe Baticu între miturile locului, dar în același timp să se laude cu anii în care îl făcea de baftă (expresie NB...). Ori să îl plaseze în vitrina cu mituri, alături de nu tocmai prietenul E. Cristea.
De unde bănuiala că e bine să lăsăm niște rugăminți, înainte de-a sucomba, cum că nu dorim să ne vorbească de bine cei din categoria - să zicem - naționalistă...În ce mă privește, și spre deosebire de nea Nae, nu țin a face vreo pace cu respectivii.
Nici cu tabăra conservatoare pe care o reprezintă (puteți trece acolo și pe frații din CAR, să zicem, ce făcură echipă cu ei).
Ziceți că de mult n-ați mai întîlnit tip atît de iritant, precum subsemnatul?
Și că să fiu atent, căci o să ajung rău?
Numai bine cad minutele astea peste fila unui furtunos, pe unde nu mai trecusem de vreo șase luni. Parcă e mai mult nașpa sufletesc, acolo. Mai multe nerezolvate - semnalizate prin frecvența ridicată a îndemnului „Muie!...”.
Pe unde e lupa? Să văd cum stau și eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu