Scrise istorice despre muntele românesc

Pe la 1970, din motive și condiții istorice de care se poate discuta, se apucaseră mai mulți a scrie despre trecutul turismului românesc.
Nu neapărat volume, dar cel puțin capitole ori articole.

Tendința a dispărut după apariția volumului „Pe crestele Carpaților”, de Niculae Baticu și Radu Țițeica.

Aceasta, inevitabil, a impus un standard - de corectitudine, dar și de volum al muncii, pentru așa tip de lucrare/tipăritură.
A fost mai greu, cu așa reper, că treci pe hîrtie scrise turistice care, de fapt, gîdilau persoana autorului ori a amicilor.

Peste un an, într-o discuție cu subsemnatul, Ion Ionescu-Dunăreanu se plîngea de omul care monopolizase (sic) scrisele istorice despre mersul pe munte.
De fapt era supărat, vorba aceea, că ”Nu mai ține cum ținea...”

Prin 1988 „buchisea” - expresia îi aparține - la o istorie a turismului în date, dar nu a dus-o la capăt.

Orice asemănare cu situația prezentă, pe felie, nu e întîmplătoare...