Dus de un tînăr, pe care nu l-am mai întîlnit de atunci, dar îi sînt etern recunoscător.
Locuri care mi-au fost teribil de dragi.
(îi invidiez pe aceia care-și pot trece marile încîntări pe hîrtie!)
E un personaj feminin în Caragiale, care se extaziază: „Ah! mamiţo! menuetul lui Pederaski (honni soit qui mal y pense!), mă-nnebunesc...” .
La fel oi spune și eu, cîndva: „Sfinte Petre... Mersu pă Umeri, în acel iulie rece (sus în creastă se pusese zăpadă!)... Aaaaah!!!”
Imagini din partea de jos a drumului, plus una de sub creastă.
În hornul de la intrare (mai exact din traseul ADMIR/Titi Ionescu/Dunăreanu).
Mai exact, capul de coardă s-a dus pe gangul de la intrare pînă la ieșirea lui, nu a ocolit prin dreapta, cum face traseul clasic.
Aici e pe acea porțiune directă, care scoate în muchia-cumpănă a apelor.
Probabil imediat sub ramura inferioară a Brîului de Mijloc.
În vîlcelul care ocolește Umărul de Sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu