Despre imaginație

Cînd acuzi (altminteri cu destulă rea-credință) imaginația cuiva, cred că e sănătos să fii atent la două lucruri.

1.  Cît practici tu însuți imaginarea/imaginația.

2. Dacă ai apucat să-i guști acelui preopinent, cu adevărat, imaginația...

Zic asta, între altele, privind spre plăcerea cuiva de a se produce pe Facebook, doar de pe fila nevestei.

**
Viețuim inevitabil în grupuri / triburi (excepțiile de la așa apartenență se află neînsemnate).
Pe de o parte, ne adaptăm acelui loc, mai exact deprindem un anumit tip de comportament, de gîndire, de minte. Și care e antrenat doar în acel loc. În care ne simțim bine.
Nu mergem la alte triburi. Cu atît mai puțin nu intrăm în polemici cu ele. Și, implicit, nu deprindem din particularul acelora - cărora le rămînem străini. Iar totodată vulnerabil lor.

Dinu Mititeanu e un asemenea om normal.
S-a produs doar în interiorul tribului/cercului pe care și l-a ales (aș minți să ascund c-a preferat în jur imaturi..., din motive care se pot cerceta..). .
Prin urmare va avea probleme, într-o dispută cu vreunul care a mai umblat prin 'lume'.

În tribul său, de pe poziția pe care a atins-o, a practicat limbajul, gesturile care îi prindeau bine.
Ele fiind totodată îndreptate spre egali ori inferiori (iar de acolo comunicînd cu superiori aflați în afara cercului).

A avut de a face și cu răzvrătiți, față de care și-a format un anumit sistem de tratament, și pe care-l bănuiesc a fi avut succes.
Fiindu-i obișnuință, îl practică și cu subsemnatul.

Permiteți-mi să arunc încă un ochi asupra particularităților grupului.
Este omenește să vrei a-i/a-ți întinde avantajele cît mai mult, pe scena socială. Să ajungi cît mai sus. În acest scop, se fabrică o partitură. Să zicem mitul lui Cuxi Șerban.
Acesta, inițial, e menit unui spațiu restrîns. Amicii/subalternii ideatici ai dlui Mititeanu. Se dorește însă ca acele 'moaște', acea carte de vizită să ajungă cît mai sus. Să fie cunoscută și îmbrățișată/apreciată de acele zone mai extinse, decît teritoriul nostru inițial.

Șanse nu-s asigurate automat, dar e bine să fie confecționată acel car alegoric, așteptîndu-se apoi, în paralel cu gesturile binevenite, să se ivească împrejurări favorabile.
Să înceapă și copii cuminți (/vulnerabili stilului lui D. Mititeanu) din alte colțuri ale țării a îmbrățișa acel idol, al lui Cuxi Ș.


PS1
Imaginație a vrut, imaginație a avut.

PS2
Despre chestia cu fila nevestei rămîne cum am stabilit.
Adică de explorat.

La chestiune, nimeni nu ne aflăm perfecți.
Atîta doar că unii recunosc, atunci cînd greșesc.
Nu le e ușor, însă o fac.