Privesc uneori tonele de maculatură ...

Privesc uneori tonele de maculatură ivite din tastatura subsemnatului... Mai ales cele egocentrice.
Mi-ar fi plăcut însă a lectura așa ceva, emanînd de la vreun înaintaș montaniard. Iar aici gîndul îmi fuge la Nae Dimitriu (1899-1966).

E nostim aici că acea pîrdalnică minte nu se duce la vreun N. Baticu ori vreun ins mai așezat, ci tocmai la Nae, spre care, din principiu (la prima vedere?) nu simt mare lucru.
Mă paște însă bănuiala că execut aici o proiecție, spre tatăl meu. El îi cam semăna, ca fizic dar și apetit pentru alcool. Probabil nu am ajuns să investighez prea mult asupra lui, cum îmi voi fi dorit ceva anterior, cîndva.
(iar aici mai trag un act ratat, redactarea inițială fiind „își va fi dorit”...)

 

 

 Hm... Vrei să investighezi așa situații, iar cînd izbutești, bănui a nu descoperi obligatoriu, pe acolo, sentimente foarte plăcute.

La chestiune, oamenii sociabili și educați, care își declară admirația pentru vreun seamăn ori altul, nu fac asemenea cercetări. Ei dau cu vorba mare, dar nu explorează nimic asupra realității acelui idol.

.
Foto: 1,2 colecția Tulea; 3 colecția Beldie.