Idolii

N. Baticu, pe cînd merge în Germania, își închipuie că viitorul instructor Aschebrenner este un tip înalt, rezervat, eventual fumînd și pipă.
În realitate a fost total altfel, drept dovadă că nu l-a luat în seamă, pe cînd umbla prin sala de mesei a cabanei unde se afla.

 

 Eu unul am pățit asemănător, inclusiv legat de sau...N. Anghelide.

În așa predispoziții ale minții, va fi contînd ideea de arhetip (care nu știu cums e face, dar trimite gîndul la un matur serios). Bașca umblatul prin cețurile necunoscutului....

 

 

Fotografii, via Doru Vasilescu și Petre Suciu (plus reproducerea unei imagini din carte N. Baticu).

PS
Acum realizez că se împlinește o jumătate de veac, de la plecarea lui Nicolae Anghelide (1975).

Pe felie, realizez că nu am scris nimic anul trecut, la centenarul campaniei de explorări în Bucegi, a fraților Țițeica...
Poate nu e așa rău, ci doar semn că mintea rămîne deschisă, pe... explorările legate de acest subiect.