Precizare de start.
Am făcut remarci despre cartea „Hronicul munților Carpați” (N. Baticu, 2025), dar voi mai face așa ceva, deoarece mă aflu un mare superficial (inclusiv în lectură), care își compensează asemenea defect prin revenire repetată asupra obiectului de studiu.
Cred că lucrarea în cauză (indiscutabil interesantă”) merita ceea ce se numește un aparat critic, în sensul unor note de subsol care să lămurească mai bine unele situații, respectiv să corecteze inerente erori ale autorului.
Nu pot cunoaște exact de ce editorul nu a apelat la așa ceva. Pot doar bănui comoditate și neștiință, plus graba de a-și mai trece în cont încă nu titlu.
Știu totodată că există în acel cerc, al trustului „România Pitorească”, omul de munte Mircea Săndulescu. Sînt oarecum mirat că nu se apelează la știința lui, deși vor fi existînd motive, dacă asta nu se face.
PRIVESC ÎN PARALEL un material despre înaintași, găzduit de siteul carpati.org, . Acolo este luat pe nemestecate (dar cu elogii) un material istoric în sine valoros (din cartea „Pe crestele Carpaților”, 1984).
Este în firea omului normal (educat sau ba) să procedeze așa. Să nu verifice, respectiv să semnalizeze că nu e interesat în aprofundarea subiectului.
Închid cercul ajungînd iar la persoana subsemnatului.
„Ieșitul din rînd” îl execut și aici cu prețul iritării unui paznic interior. Situațiunea doare, dar este prețul neascultării, de acea instanță.
Și care ar vrea să procedez precum oamenii locul lor, în cazul cu pricina de la la Carpati.org, pomeniți imediat mai sus.
Mai mult decît să critic derapaje, îmi place să privesc situațiile pe multiplele lor fețe.
PS
Admit aici că judecata-mi inițială (de acum vreo lună) privind a fost una nedreaptă, văzînd acolo doar o reutilizare a materialului brut ce ajutase la croirea unei lucrări anterioare, a acelui autor.
Am remarcat însă ulterior un important (cît și interesant) adaus.
Pornind de la această mea culpa,și cu riscul de a-mi părea lipsă de modestie, am observat în ultima vreme oameni îngroziți de pasul înapoi pe care ar trebui să-l facă, de la o pretenție anterioară (dovedită de alții drept inexactă) a lor.
Deduc de aici că în mediul lor diverși abia așteaptă să-l sfîșie, pentru recunoașterea vreunei slăbiciuni. Respectiv că respectivii 'greșitori' nu au apucat să se antreneze, în fața unor asemenea reproșuri.
Nu au devenit cît de cît imuni, în fața lor.
Orice legătură cu cei de la „România Pitorească” ori cu un domn Gheorghe Păuna nu este, aici, întîmplătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu