MUNTE. Istorie. De nișă.

Pe cînd pregăteam postarea de aici, realizez (nu e prima dată...) că investigațiile, relatările mele au în vedere cam o singură perioadă din trecut.

 

Constantin Stoenescu, pregătind (în curtea casei) crucea pe care o va amplasa 

pe unul din Acele Morarului (1929) 

 Radu Țițeica (1905-1987).

...Care, de pe o parte, se îndepărtează în timp, iar implicit devine tot mai puțin interesantă publicului de la 2025. Iar asta deși, teoretic, aș putea aborda și alte timpuri, oarecum mai proaspete. Adică de la 1940 pînă către prezent - cînd marile fapte de arme (în sens alpin) nu au lipsit, dimpotrivă, au prisosit.

Atîta doar că aceste vremuri mai proaspete nu mă pasionează, nu pun - deși le țin în atenție - inimă, în observarea lor.

Cu riscul de a fi cercetat psihic, nu mă atrag. Nu prea rezonez cu ele.

Plus că, limitele mele în cățărătură fiind destul de joase, nu aș putea scrie despre drumuri montane pe unde nu am pășit.

Las a le trata alții.

 

Probabil pe Valea Adîncă (Moraru. Bucegi). Foto: colecția Tulea.

 

 

Sorin Tulea asigurînd pe o vale de abrupt din Bucegi.

 

Aș minți să spun însă că, dincolo de volumele autobiografice pe care le păstorește editura „România Pitorească”, se înghesuie careva.

Prin urmare, cu lipsa de modestie ce mă caracterizează, afirm că e posibil ca letopisețul alcătuit de mine - în linii mari despre prima jumătate a veacului XX - să fie unul voluminos, iar cronica evului următor să fie destul de subțire (foarte posibil, și calitativ).

Firește, nu va sta soarele-n loc, dintr-atît.