E în firea omului ca, intilnind un seamăn diferit de el, sa îl catalogheze pe acela drept ciudat, iar apoi sa construiască argumente care sa îl declare superior moraliceste etc.
.
Tendința asta o am și eu, privind genul de activitate al Coștilarilor, dar încerc sa o depășesc.
Si sa le înțeleg modul de a vedea lucrurile.
.
Mă refer la acel tip de mers (pe verticală), ce nu-mi pare sa lase multe clipe pentru a te bucura și de altele, ale muntelui.
.
Punindu-mi imaginația la lucru, simt ca lucrurile stau acolo sub principiul pedalei apăsate la maximum.
Si care oferă, dincolo de inevitabile inconveniente, o încîntare existențială aparte.
(unii ar putea face expunere, despre ale adrenalinei)
.
În același timp, înțeleg ca există o construcție interioara specifică / ce tine la acel tip de efort.
.
Dincolo de asta, admit ca îmi doresc a fi băgat în seama prin asa scrise, dar exista totodată și unghiuri ce reclama (unei minți ca a mea, barim) sa fie explorate. Iar rezultatul sa fie supus și altora, într-un demers care nu știu cita vanitate cuprinde, și cît impuls al speciei, de a pune rezultatele activității tale și la dispoziția altora.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu