[OPINII] O postare ce rămăsese la așa-numitele Drafturi

Eu cred.
Că aceia care fac mult caz de noțiuni înalte, precum Adevăr, Demnitate etc., se abat și cel mai lesne de la ele.
Sau măcar nu ralizează că adevărul e un lucru fioarte complex, iar ideea demnității vine totuși (deși sună nemaipomenit) dintr-o minte limitată.

Apropo de noțiuni înalte.
Apucă-te să spui unor partrioți că ai idei un pic diferite, de ale lor. Certamente vor sări trei metri în sus.

Puteți trece în acea categorie orice sforăitor, la chestiune.
Inclusiv prezidentul iohannis.
.
PS
„Scria cu maximă dreptate Neagu Djuvara: <Să citim cartea comandorului Tulea ca, în clipele când ne îndoim de virtuțile neamului nostru, să regăsim motive de mândrie şi de speranță>. ”
(Mihai Ogrinji dixit)
,
Cred că ține de aritmetică...
Cînd simțim nevoie a nota despre „maxima dreptate” a cuiva, inconștientul noștru știe deja că vorbele aceluia nu au șanse a convinge (inconștientul altcuiva).
Iar atunci se vine cu pastile de succes. către tărîmul psihic menționat.


**


La același subiect (cel din ultima-mi postare)...
„Vom fi cu adevărat liberi când vom învăța compasiunea, perseverența și curajul”
.
Dacă mă pricep eu bine la viață, asta se va întîmpla exact la paștele cailor.
Ba poate nici atunci, căci e posibil să avem păreri diferite, despre acele noțiuni (și ce faci, cînd le ai în brațe).
.
Și iar fug cu gîndul la ale firii umane.
A cărei construcție facem să voim a ne făuri măreții în minte.
Dar nu unele să țină veacul ca soliditate, precum Crucea Caraiman din Bucegi, ci superficiale.
.
Împușcăm doi iepuri. Și minunăție, și bătînd din palme (ca ea să fie în mintea noastră, că-n realitate e un pic mai greu...).
.
Am observat că lumea normală se irită nu napărat atunci cînd încalci adevărul, ci la momentul în care îi tulburi sentimentul de ucenic vrăjitor, dacă nu chiar demuiurg.
.
Asupra vreunei pretenții că unu plus unu fac trei se trece mai lesne, avînd în vedere numărul mic de sufletești implicate acolo
(poate vreunul rupt în bătaie de tat-su în copilărie, că socotea așa, în loc de doi, să se irite).
.
Sensibilitatea critică de azi mi se trage de antrenamentul căpătat ieri, pe cînd scriam despre un om de munte, și aviator totodată.
Azi demarez condei spre niște frați spirituali ai aceluia, de la o revistă pitorească.