Foarte probabil, va fi umblat pe munte, căci în martie 1934 îl găsim între fondatorii Clubului Alpin Român, dar cariera profesională pare să îi fi fost preocuparea de căpătîi, iar asta răsplătindu-l pe măsură, în timp: în 19955 devine membru titular al Academiei Române.
Un util profil al profesorului Murgescu am găsit sub semnătura lui Nicolae Panin, profesor doctor, membru corespondent al Academiei (care oferă și imaginea reprodusă mai sus):
„Profesorul Gheorghe Murgeanu s-a născut la 17/30 iunie 1901. Tatăl, tot Gheorghe Murgeanu, 1863-1933, şi-a făcut studiile de medicină în Franţa şi a revenit să profeseze în România. Mama, Maria Murgeanu, 1868-1959, s-a născut în Franţa, s-a căsătorit cu Gheorghe Murgeanu, doctorul, şi l-a urmat la Bucureşti. Aici s-a integrat perfect în atmosfera românească, a acceptat şi a iubit noua ei patrie, sentiment pe care l-a sădit în copiii ei, patru la număr. Din familia Murgeanu mai făceau parte, pe lângă Gheorghe Murgeanu, viitorul geolog, trei fete – Georgette, Edmée şi Marie. A fost o familie extraordinar de unită, fiecare oferind celorlalţi o parte atât de însemnată din eul lor încât viaţa lor personală a rămas întrucâtva neîmplinită: nici Gheorghe Murgeanu şi nici surorile lui nu şi-au întemeiat familii şi nu au avut urmaşi.
Au trait cu toţii într-o casă pe strada Virgiliu nr.17, casă modestă dar plină de intimitate şi de un aer de distincţie intelectuală şi umană atât de intens încât noi, pe atunci tineri studenţi, apoi absolvenţi, care am avut privilegiul să-i călcăm pragul ne simţeam transpuşi într-o lume superioară pe care căutam după aceea s-o păstrăm în inimă cât mai mult cu putinţă şi s-o recreăm, cu mai mult sau mai puţin succes, la noi acasă.
Gheorghe Murgeanu a urmat şcoala primară de lângă Cuibul cu Barză de pe strada Ştirbei şi apoi Liceeul "Gh.Lazăr" pe care l-a absolvit în anul 1919. In această perioadă a vieţii a avut în Profesorul Nedelcu un mentor care i-a îndrumat paşii şi a contribuit la formarea caracterului tânărului Murgeanu. Pe parcursul vieţii Profesorul Murgeanu îşi aducea aminte cu dragoste şi recunoştinţă de Profesorul Nedelcu, de cercetăşie şi de modul în care Domnul Nedelcu reuşea să fasoneze trăsăturile de oameni integri a multor generaţii de tineri. S-au păstrat la Muzeul Geologic carnetele de cercetaş ale elevului Gheorghe Murgeanu în care sunt notate cu meticulozitate activităţile şi excursiile pe care le făceau tinerii sub conducerea Profesorului Nedelcu.
In 1922 îşi ia licenţa în Ştiinţe Naturale la Universitatea din Bucureşti, cu menţiunea "foarte bine", iar în anul 1936 obţine la aceeaşi universitate titlul de doctor în Ştiinţe Naturale, specialitatea Geologie, cu menţiunea "foarte bine cu distincţie". Teza de doctorat privind Pânza internă a flişului în împrejurimile Comarnicului şi Teşilei (Judeţul Prahova), supusă discuţiei publice şi publicată încă din 1934 este o lucrare de consacrare: sunt aduse contribuţii la stratigrafia flişului cretacic inferior prin dovedirea pe bază de amoniţi a existenţei Albianului, este prezentată o nouă 2 interpretare tectonică a regiunii menţionate, este intuită importanţa curgerilor şi mişcărilor gravitaţionale în formarea unor entităţi şariate, a aşa numitelor decolări gravitaţionale şi alunecări ale pânzelor flişului. Această idee a precedat şcoli celebre din ţările cu geologie alpină asupra acestor fenomene. Astăzi, cu posibilităţile tehnicii moderne utilizate în cercetările marine, s-a dovedit cât de ample şi extinse pot să fie mişcările gravitaţionale ale unor mase foarte importante de sedimente şi, am spune noi, privite sub un alt unghi, cât miez a avut intuiţia Profesorului Murgeanu asupra importanţei gravitaţiei în procese tectonice şi de sedimentologie.
In decursul vieţii, Profesorul Murgeanu s-a întors de multe ori în zona de teză pentru detalieri, noi interpretări şi mai ales pentru înţelegerea personală mai adâncă, mai conformă cu realitatea a geologiei regiunii. Un spirit deschis, acceptând noul şi învăţând în permanenţă, cu o exigenţă deosebită faţă de ceea ce făcea, exigenţă care de multe ori a împiedicat o productivitate ştiinţifică, în accepţiunea comună, mai mare, Profesorul Murgeanu a îmbunătăţit în permanenţă imaginea asupra geologiei regiunii unde s-a consacrat ca geolog. In ultimii ani ai vieţii a dorit, parcă presimţind că va fi ultima dată când o va putea face, să revadă profilul de la Fieni, mai ales că în ultimul timp eroziunea a deschis succesiunea stratelor cretacice pe valea Prahovei mult mai bine decât atunci când tânărul Murgeanu descifra geologia regiunii. L-am însoţit împreună cu colegii Jipa şi Mihăilescu şi i-am admirat capacitatea de a-şi modela înţelegerea geologică în conformitate cu cele mai moderne ipoteze sedimentologice chiar la o vârstă foarte înaintată.
Activitatea ştiinţifică a Prof. Murgeanu a fost foarte bogată şi variată, atingând multiple domenii ale geoştiinţelor în care totdeauna a adus elemente noi și originale. Pe linie profesională a fost discipol al Profesorului Macovei, dar niciodată nu a fost un imitator ci un adevărat creator.
În anul 1924 a fost acceptat ca geolog asistent la Institutul Geologic al României, apoi geolog şi în fine subdirector al acestui institut în 1940. A contribuit la supravieţuirea institutului în evacuarea din timpul celui de al doilea război mondial şi apoi la refacerea clădirii care fusese bombardată.
După război a lucrat la Comitetul de Stat al Geologiei, a fost director general în perioada 1951-1961 iar apoi consilier al Preşedintelui Comitetului şi membru al cosiliului de conducere. A fost apoi consilier la Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei până în anul 1970, când s-a retras din activitate.
Gheorghe Murgeanu a fost prin vocaţie şi prin deschiderea şi filantropia sufletului său un dascăl, un profesor şi creator de oameni de ştiinţă, de specialişti, de şcoli noi şi deschizător de noi orizonturi în Stiinţele Pământului. Si-a dedicat total viaţa, energia şi cunoştinţele tinerilor, noilor generaţii. Activitatea sa didactică se întinde pe aproape 60 de ani. A început această activitate in 1921 ca preparator, devine asistent în 1926, apoi lector în 1931 şi conferenţiar in 1940. Din anul 1945 devine profesor funcţionând la Facultatea de mine şi metalurgie din Şcoala politehnică din Bucureşti. Din anul 1948 preia cursul de geologie generală la Institutul de petrol şi gaze (1948-1949), apoi la Universitatea Bucureşti (1949-1951), la Institutul de mine (1951-1957) şi la Institutul de petrol, gaze şi geologie (1957-1961). După această dată în calitate de profesor consultant a condus doctorate şi a contribuit la orientarea şi structurarea modernă a învăţământul geologic românesc.
Cursul de geologie generală este cursul în care tinerii ce au decis să se consacre Stiintelor Pământului iau pentru prima dată contact cu aceste ştiinţe, în toată măreţia, frumuseţea şi complexitatea lor. Este un moment decisiv când tânărului ar 3 trebui să i se inculce dragostea faţă de viitoarea profesiune. Nimeni nu a ştiut s-o facă şi nu a făcut-o mai bine decât Prof. Murgeanu. Prelegerile de înaltă ţinută ştiinţifică şi o logică ştiinţifică perfectă au marcat şi inspirat multe generaţii de geologi. Pe lângă cursuri, profesorul instituise un sistem de aşa numite "consultaţii" prin care studenţii aveau posibilitatea să obţină informaţii suplimentare, atât despre Geologie cât şi despre alte domenii ale ştiinţelor, geografie, istoria României şi a altor ţări, despre literatură şi artă, despre reguli şi norme de civilizaţie şi comportament. Un adevărat enciclopedist, înzestrat cu o memorie extraordinară, memorie care nu l-a înşelat până la o vârstă foarte înaintată, putea să susţină orice conversaţie, să abordeze orice doemniu. Avea tactul să imprime discuţiilor o atmosferă în care nimeni nu se simţea inferior, iar tinerii sorbeau fluviul de informaţii mergând de la cultură generală la geologia cea mai elevată, cu legături uneori surprinzătoare, dovedind o profundă cunoaştere şi înţelegere a lucrurilor, un ascuţit simţ al măsurii şi al ridicolului, o profundă iubire de ţară pentru care îşi dedicase existenţa fără să-i treacă cu vederea defectele şi imperfecţiunile dar şi apreciind calităţile şi frumuseţile. De multe ori ne spunea că străinii nu au dreptul să critice ţara altora. Numai cei care trăiesc în ţara respectivă au dreptul s-o facă, şi când o fac să o facă constructiv pentru a îndrepta pe cât posibil lucrurile şi pentru a evita greşeli şi mai mari pe viitor. De altfel, prin toată activitatea a demonstrat cât de mult a iubit şi a dorit binele României. Chiar când vorbea despre Franţa, ţara pentru care mama Dânsului i-a inspirat sentimente deosebite, niciodată nu a pus-o mai presus decât ţara unde a trăit.
Pentru meritele sale ştiinţifice Profesorul Gheorghe Murgeanu a fost ales membru corespondent al Academiei României şi din anul 1955 a devenit membru titular. Din anul 1968 a fost preşedinte al Societăţii de ştiinţe geologice.
Dintre numeroasele rezultate ştiinţifice teoretice ale profesorului Murgeanu amintim următoarele puţine exemple:
în tectonică: pe lângă ideea privind decolările gravitaţionale şi alunecările pînzelor flişului, a pus în evidenţă "cordiliera cumană" la limita dintre flişul intern şi cel extern, a sesizat funcţia geodinamică de molasă intercedentă a conglomeratelor de Bucegi, a contribuit la precizarea vârstei posthelveţiene a încălecărilor din flişul de Tarcău, a intuit caracterul de piemont fanglomeratic al conglomeratelor de Brebu etc.;
în stratigrafie: a pus în evidenţă împreună cu N. Gherasi elementele de cristalin de tip Leaota pe valea Zamurii, interpretându-le apoi ca olistolite în Stratele de Sinaia; a recunoscut, împreună cu prof. M. Savul, forme de Lythophyllum în calcarele cretacic superioare din Bazinul Babadagului; a stabilit existenţa nummulitidelor şi a Rosalinei linnei în depozitele roşii ale Senonianului; a identificat, împreună cu Prof. Filipescu, forma Calpionella carpathica, tipică pentru limita Jurasic-Cretacic ş.a.;
în geologia cărbunilor, a contribuit la studiul şi extinderea rezervelor de cărbuni plioceni din anumite zone ale Depresiunii Getice, la studiul cărbunilor din depozitele cretacice de la Podul Vârtos;
în geologia de petrol a contribuit la stabilirea zonelor de perspectivă pentru petrol din Muntenia (Mărgineni, Măgurele şi Ceptura - Malul Roşu din jud.Prahova), a considerat că Stratele de Pucioasa reprezintă importante roci generatoare de ţiţei;
în geologia amenajărilor hidrotehnice a studiat amplasamentele barajelor şi conductelor forţate de la Bolboci, Zănoaga şi Gâlma pe Valea Argeşului, iar apoi a contribuit la studiile pentru barajele de pe fluviul Dunărea, la Porţile de Fier.
Profesorul Murgeanu a fost un deschizător de noi direcţii de cercetare, de noi şcoli: stratigrafie specializată, sedimentologie, geologie marină. Totdeauna deschis pentru nou a acceptat fără rezerve teoria plăcilor crustale şi a gândit în spiritul tectonicii globale imediat după apariţia noilor ipoteze. Era de altfel deja dinainte convertit pentru ele acceptând ideile lui Wegener şi crezând încă din anii 50, când noile teorii amintite nu se născuseră, că scoarţa terestră este influenţată de mecanisme adânci subcrustale.
Inzestrat cu un extraordinar spirit al măsurii şi ridicolului, cu un echilibru deosebit de gândire, cu o largheţe a sufletului, profesorul Mugeanu a avut o influenţă binefăcătoare şi înnoitoare asupra geoştiinţelor româneşti. Exigent mergând până la perfecţionism cu el însuşi, dar de asemenea cu elevii şi colaboratorii, Profesorul Murgeanu a fost un adevărat savant creator de numeroase generaţii de geologi şi geofizicieni români care în timp şi-au dovedit înalta calitate.
Noi cei care i-am fost studenţi am avut o şansă unică de a-i fi elevi şi colaboratori şi recunoastem că fără dânsul concepţia noastra despre viaţă, profesie şi datorie ar fi fost probabil cu totul alta. Toţi cei care i-am fost elevi ii aducem recunoştinţa noastră fără margini pentru tot ce-a făcut pentru devenirea studentilor săi şi pentru Geologia Românească si dorim ca amintirea lui să fie pusă acolo unde merită – pe cel mai înalt piedestal. Prof. dr. Nicolae Panin M.C. al Academiei Romane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu