MUNTE, UMAN Un recent accident din peretele Coștilei (Bucegi)

La postarea salvamontiștilor privind un recent accident din peretele Coștilei (Bucegi), cineva spune că „Muntele nu iartă”.
.
Dincolo de faptul că zisa nu-mi pare să provină de la un umblător prin locuri ceva mai accidentate ale muntelui, eu am impresia că muntele iartă, ba și de multe ori (ce-i drept. există și nefericite excepții, precum Gică Rafail, plecat dintre noi la prima lui ascensiune de abrupt).
.
Acea toleranță a muntelui nu este însă vreun cec în alb și pentru toată viața, motiv pentru care destui umblăm pe înălțimi cu inima ghem, cum că să nu ne părăsească șansa tocmai în drumul pe care ne-am angajat.
PS
Văd că ”Adevărul” plasează accidentul în Hornul Central din Colțul Mălinului.
Filmarea salvamontiștilor bușteneni înfățișează însă un loc ce pare a fi în Valea Coștilei.
.
Ce chestie!
Să vrei să individualizezi o vale din Coștila (în raport cu o alta purtînd deja numele acelui munte) indicînd că e și seacă.
Asta deși, la o adică, toate-s seci pe trupul acelui munte.
.
Sînt convinși că toți înaintașii care au pus umărul la botezul , iar apoi la popularizarea acelui toponimic au fost de bună credință, dar tot nu îmi pot reprima observațiile de mai sus.
.
Nu mai țin minte dacă nu e și vreo contribuție a lui Mihai Haret la acel toponimic (mai exact dacă nu-l pomenește în ghidul lui din 1910), dar nu m-ar mira să fie o duplicare forțată a denumirii din Caraiman, care apăruse însă în condiții diferite.