[MUNTE, ISTORIE] A văzut cîte ceva Refugiul Coștila, la viața lui...

În materialul „Cine–şi mai aminteşte de Armand Călinescu?” al dlui N.I. Dobra, se tratează despre preparativele grupului de legionari care au dus asasinarea acelui prim-ministru (21 septembrie 1939).

Între altele, se spune:

„Cu ajutorul unui cârciumar contrabandist din satul Kubekhaza a trecut în România, venind la Bucureşti cu un tren rapid în ziua de 17 septembrie. De aici a telefonat lui Popescu Cezar, la Ploieşti, chemându-l la o întâlnire. În ziua de 18, la întâlnire, Dumitrescu a întrebat pe Popescu ce a făcut în lipsa lui. Acesta a răspuns că păstrează tot armamentul încredinţat şi s-a înţeles cu patru camarazi şi anume: Popescu Traian, fratele său, student drept anul IV, Moldoveanu Ion, student Politehnică, Ionescu R. Ion, student drept şi Vasiliu Ion, desenator, toţi din Ploieşti, pentru a asasina pe Armand Călinescu [...]
După convorbire, Dumitrescu a plecat cu un tren noaptea în munţi, dormind pe Valea Coştilei până în ziua de 20 septembrie, când a coborât la Buşteni, pe seară. Conform înţelegerii, Popescu Traian şi Moldoveanu Ion s-au dus la Buşteni şi l-au luat cu maşina. Au plecat spre Ploieşti şi în noaptea de 20 spre 21 septembrie...”

Pot bănui că nu a dormit pe valea Coștilei, ci în refugiul omonim.

 PS.

Materialul, integral (și fără ca subsemnatul să împărtășească simpatia autorului, pentru A. Călinescu):

Cine–şi mai aminteşte de Armand Călinescu?

de N. I. DOBRA
03 octombrie 2009 00:46

Nici eu, care i-am citit cu încântare "Însemnări politice", volum care se află pe unul dintre primele (la îndemână) rafturi ale bibliotecii, alături de "Însemnările politice" ale lui Grigore Gafenco şi de "Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de azi", de Constantin Argetoianu. În septembrie a.c., s-au împlinit 70 de ani de când a fost asasinat, la puţine ziler de la invadarea Poloniei şi declanşarea celui de-al doilea război mondial de Hitler.

Armand Călinescu s-a născut la Piteşti, în 4 iunie 1893, tatăl său fiind colonelul Mihai Călinescu, iar mama, Ecaterina, născută Gherman. A fost elev eminent la liceul din oraşul natal "Ion C. Brătianu", apoi student sârguincios la Facultatea de Drept din Bucureşti şi Facultatea de Filozofie, luându-şi doctoratul în ştiinţe economice şi politice la Paris. Se pare că a avut şi chemare şi talent pentru politică, fiindcă s-a înscris de tânăr în partidul condus de Ion Mihalache, Ţărănesc. La 33 de ani era deputat de Argeş, apoi a fost numit prefect al judeţului Argeş, subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, apoi la Interne (1930), ministru de Interne (1937), prim-ministru (7 martie 1939). Era o perioadă tulbure, cu lupte care pe care, cu ascensiunea fascismului în Europa, cu tot felul de tratate secrete între unii şi alţii (Ribbentrop şi Ciano, în 22 mai 1939, dintre Ribbentrop şi Molotov, în 23 august acelaşi an etc.)

... Am în faţă nr. 4174, anul XII, 10 pagini, 3 lei, al ziarului "Curentul", director Pamfil Şeicaru. Ca şi astăzi, asasinarea prim-ministrului a fost adevărată mană cerească pentru jurnalişti, care au disecat toată acţiunea, precum nişte chirurgi conştiincioşi. Iată câteva pasaje: "Cum s-a făptuit oribila crimă. Asasinarea a fost executată de 6 inşi. Joi, la ora 2 după masă (21.09.2939 - n.n.), primul ministru Armand Călinescu a fost asasinat prin împuşcare pe când trecea în maşina sa spre casă, aproape de întretăierea Prelungirei Ştirbey Vodă cu B-dul Carol al II-lea. Atentatul a fost pus la cale în felul următor: După descoperirea nucleului terorist legionar din str. Pretorieni nr. 8, la 8 februarie 1939, nucleu care urmărea acelaşi scop, avocatul Dumitru Dumitrescu din Ploieşti, care furnizase grenade acelui grup, a reuşit să dispară, trecând în Cehoslovacia. Mai înainte de aceasta, el a încredinţat restul de 20 de grenade şi circa 25 pistoale Steyr şi Beretta, pe care le avea de la Nicolae Dumitrescu, mort în împrejurările cunoscute la explozia din str. Căpitan Oarcă, studentului medicinist Popescu Cezar, originar tot din Ploieşti, care se ascundea fiind condamnat doi ani, în lipsă.

Dumitru Dumitrescu a trecut în Cehoslovacia pe la punctul Sighet, condus de un legionar Popovici din Banat, om al lui Horia Sima, care l-a predat unui contrabandist (...) După 2 zile, Dumitrescu a încercat să treacă frontiera în Germania, dar a fost arestat la graniţă, trimis la Praga şi eliberat. De la Praga a revenit la Apşa, unde a stat până acum 2 săptămâni. Cu ajutorul unui cârciumar contrabandist din satul Kubekhaza a trecut în România, venind la Bucureşti cu un tren rapid în ziua de 17 septembrie. De aici a telefonat lui Popescu Cezar, la Ploieşti, chemându-l la o întâlnire. În ziua de 18, la întâlnire, Dumitrescu a întrebat pe Popescu ce a făcut în lipsa lui. Acesta a răspuns că păstrează tot armamentul încredinţat şi s-a înţeles cu patru camarazi şi anume: Popescu Traian, fratele său, student drept anul IV, Moldoveanu Ion, student Politehnică, Ionescu R. Ion, student drept şi Vasiliu Ion, desenator, toţi din Ploieşti, pentru a asasina pe Armand Călinescu (...)

Executarea oribilei crime. După convorbire, Dumitrescu a plecat cu un tren noaptea în munţi, dormind pe Valea Coştilei până în ziua de 20 septembrie, când a coborât la Buşteni, pe seară. Conform înţelegerii, Popescu Traian şi Moldoveanu Ion s-au dus la Buşteni şi l-au luat cu maşina. Au plecat spre Ploieşti şi în noaptea de 20 spre 21 septembrie, toţi trei au dormit în maşină pe câmp în apropiere de Ploieşti. La ora 5 dimineaţa, au intrat în oraş şi trecând pe la casa lui Popescu Cezar, au aşteptat ca acesta, ajutat de Moldoveanu Ion, să aducă la maşină grenadele şi pistoalele. Au luat şi pe Vasiliu Ion şi au plecat împreună la Bucureşti, unde într-un punct fixat dinainte au găsit pe Ionescu R. Ion (...) Au aşteptat în maşină până la ora 13.35, când maşina primilui ministru a trecut din oraş spre Cotroceni. Dumitru Dumitrescu, care era la volan, a pornit imediat după ea, a tamponat-o din spate. Tocmai în acel moment trecea o căruţă. În acelaşi moment au coborât cei 6 asasini şi totodată agentul Androne Radu, care stătea lângă şoferul primului ministru. Probabil că agentul şi-a dat seama că nu-i un simplu accident şi a încercat să scoată revolverul. Unul din asasini l-a şi împuşcat pe loc. Şoferul maşinii a ieşit pe partea din stânga şi a încercat să fugă. Popescu Traian a tras câteva focuri după el, fără să-l nimerească. Toţi apoi au venit la geamurie maşinii, trăgând focuri, au deschis portiera şi au continuat să tragă în trupul care, deja inert, s-a rostogolit în sânge, la picioarele lor, străpuns de 20 de gloanţe, cari au pătruns în torace, ficat şi plămâni şi trei gloanţe în cutia craniană" [...]

Epilog. 

După ce au anunţat la Radio asasinatul, cei 6 s-au predat, fiind împuşcaţi în aceeaşi zi şi lăsaţi în stradă, pe locul unde ei îl asasinaseră pe Călinescu.
A urmat o brambureală, cu prim-miniştri care au stat în funcţie doar o săptămână: C. Argeşanu, C. Argetoianu, Gh. Tătărăscu, I. Gigurtu.
La 4 septembrie 1940 a luat puterea Ion Antonescu şi-a făcut ordine.