Mă uit la materialul de aici.
Nu i o vorbă măcar cenușie, ce să mai spun de vreuna punctînd un omenesc defect al aceluia.
Asta, pentru că nu ar mai atrage publicul, fie și cel școlit de la "Dilema".
.
https://www.dilema.ro/la-fata-timpului/personagii-care-au-fost-in-descrierea-lui-sorin-stoica
O prezentare echilibrată, cu-de-toate, nu ar mai atrage. Adevărul de acolo ar cenuși, ar afecta nevoia de petrecere, de trăit vesel a respectivului public.
(observ că, fie și în asemenea condiții, nevoia de a freca vreun altul, dacă se poate și vreun șef/conducător, nu poate rămîne nesatisfacută - mai exact către președinții țării.)
.
Constatarea generala de mai sus îmi pică precum naiba, în momentul în care lucrez la un capitol de istorie și simt nevoia sa pun acolo și micimi (omenești) de ale respectivului.
La o adică, așa tendință mă îndepărtează și pe mine, de atmosfera de sărbătoare, de petrecere ce prinde atît de bine în viață.
Asta în caz fericit, în care nu am de tot retezată acea glandă, iar prin urmare dint cufundat într o mlaștină de care fug toți, pe vasul Veselia...
**
Oare cine mă împiedică să afirm că da, am un interior neguros, iar acesta ține să se manifeste prin scrieri precum cea de aici?
Nu adică ești mai destins așa, decât măgarul care nu știe ce duce...
PS
De pe același ogor:
https://www.facebook.com/share/p/pKHvLor7idYBarxF/
Mărturisesc faptul că nu prea mă atrag muzeele. Prefer feliile de viață reală.
Admit însă că societatea își are socoteliile ei, când își educă membrii (adică oamenii dispuși a conlucra cu Dânsa), în stilul autorului de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu