Al doilea material al cercetătorului tîrg-mureșean Narcis-Mihai Martinian îl privește pe Niculae Baticu (1909-1988).
Dacă în materialul-frate, cel despre Mihai Haret, se citase copios din Emanoil Bucuța, de data asta se va face din Dinu Mititeanu.
Bănui la mijloc o simpatie pentru ultimul, venită din partea unui om nu prea umblat pe munte (e vorba de N.-M. Martinian), însă fascinat de înălțimi, iar totodată influențat de producțiile semănate pe net de Mititeanu.
”... Reputat montaniard român și scriitor inspirat de literatură montană, precum și un memorialist de talent.”
O face fără minim spirit critic, atît în condițiile calupului laudativ despre Baticu al respectivului, cît și al amplelor extrase din „Adversitatea Baticu-Cristea”, pe blogul acestuia, unde, în ciuda declarației de obiectivitate, acesta își îndreaptă fățiș simpatiile către E. Cristea. E greu de spus de ce N.M. Martiniuc purcede la acel prelungit duș rece, privind persoana lui N. Baticu (la o adică, este de explorat de ce o făcuse Mititeanu însuși, anterior)
Afirmația cercetătorului tîrg-mureșean, că „Analiza cea mai bună precum și descrierea cea mai nuanțată a personalității lui Baticu o găsim la Constantin Dinu Mititeanu” e mai mult decît discutabilă.
Că veni vorba de Mititeanu, autorul reia ideea acestuia, cu faptul că au devenit cățărători persoane născute îndeobște la șes, nu și vreuna din direcțiile de căpătîi ale lui Baticu, de pildă cățărarea cît mai liberă ori interesul pentru adevăr (la o adică, nu se pomenește nicăieri despre cercetările acestuia - de prim rang ca importanță - întru istorie).
**
Afirmații eronate, din corpul expunerii lui N.M. Martiniuc:
„Odată cu el alpinismul românesc capătă atât profesionalism cât și valoare internațională: astfel Baticu devine dacă nu primul alpinist român recunoscut de către asociații de profil din vestul Europei atunci cu siguranță cel mai cunoscut în perioada anilor '30. ”
„A devenit pasionat de munte și escaladă după o drumeție în masivul Bucegi, în anul 1927”
„După 1948 a fost acuzat de colaborare cu Garda de Fier și a fost reabilitat începând cu anii '60...”
„Credem că cea mai eficientă revistă de popularizare a turismului a fost publicația „Boabe de Grâu, însă care avea și un preț mai ridicat și conținea mult mai multă informație într-un număr”.
Înclin să cred că mai utile au fost Anuarele Bucegilor și, mai ales, Enciclopedia turistică românească. Totodată este de spus că cercetătorul în cauză s-a documentat cu predilecție din surse net (unde există colecția „Boabe de grîu”), și mai puțin din biblioteci. În primul caz, pare să fi existat o excepție: materialele subsemnatului, lacună probabil recomandată de D. Mititeanu.]
„Începând cu 1946 vor urma multe alte premiere alpine, dintre care cea mai cunoscută - și spectaculoasă – este, probabil, „Fisura Albatră” din Bucegi. „Traseul Celor Trei Surplombe” este de asemenea una din marile realizări ale lui Baticu, la care s-ar putea adăuga și „Fisura din Pintenul Văii Albe”. Unul din cei mai buni ai din activitatea sa de alpinist a fost 1964...”
PS1
Sublinierile de pe reproducerile alăturate privesc obiecțiile, dar și ideile de aprofundat.
PS 2
Revăzînd cu acest prilej materialul „Adversitatea Baticu-Cristea, al lui Dinu Mititeanu, opinez că are nevoie cît de curînd de o prezentare (a mea) specială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu