Cum nu am fost vreodată pe acolo, îl întreb dacă - într-una din imagini - este așa-numitul Tendor (de fapt, gangul unde a fost folosit cîndva o asemenea sculă, pe bază de filet, care se punea în locuri prea largi, pentru pitoane sau pene).
Alexandru zice că da.
Alexandru zice că da.
Improvizez brusc:
„Bună ziua, Tendorule! Cum mai e pe la tine? E nașpa iarna, acolo? Dar în nopțile estivale cu ploaie multă?”După ce produc asemenea ciudățenie / nu-se-face-între-oameni, realizez că e fruct al unei glande care, demult-demult, îmi imagina că iarna, stau într-un fel de apartament comod, în zona de mijloc a Văii Seci (Caraiman). Unde, ca în orice vis, situația e un pic deformată, adică pe acolo ar fi un versant stîncos, un 75 grade, în pieptul căruia aș avea o cameră (dacă nu apartament!) cu tot confortul. Poate și un fel de balcon, de unde aș putea vedea/simți (din miezul lucrurilor!) cum e pe acolo - în împrejurări în care de fapt, eu cel în carne și oase, nu îmi închipuiam pe atunci că aș ajunge vreodată.
În baza aceleiași porniri, stau a-mi imagina azi cum s-o auzi picăturile de apă, în gangul Tendorului, după o ploaie ca la carte, noaptea... Cum mai trage o pală de vînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu