Felii de viață (I)

Notă.
Articol preluat din fila Facebook a subsemnatului, și care a necesitat mențiuni suplimentare asupra subiectului, în al doilea episod de aici)

Un d. psiholog francez, Jacques Salome pe nume, pomenește (poate nu primul în acel domeniu) despre sentimentele-ecran.
De pildă furia.
Și care care, prin răbufnirea lor, evită sufletul nostru să ia contact cu lucruri mai dureroase, pe care i le aduce viața în drum.
.
De așa ceva am parte de o zi încoace, de cînd un amic m-a anunțat că niște stimabili facebook-iști (Nicu Dragomir, Mariana Antonescu, Oana Fozocoș ș.a.) mă vorbesc de bine.

Furtună curată, fu în sufletul subsemnatului...
Una neplăcută...
.
Pe de o parte, pentru că inconștientul uman își are modul său de funcționare, mai exact ia de bune cele care îi ajung la urechi. De pildă amenințările a vreo doi inși din acel grup, respectiv batjocura.
Pe de altă parte, întrucît nu pot da sanitara (pentru mine) replică, acelor suflete alese, îndrăgostite de rațiune și de adevăr.

De ce nu am acea posibilitate?
Păi, pentru că acei inși - unul mai curajos decît altul, mai puși pe aplicat corecții - m-au block-at.
.
Mai exact, au evitat (în urma unor convorbiri anterioare) să aibă contact direct cu subsemnatul, cu verbul său.
Ca urmare, în spatele unui gard solid, dincolo de care eu nu pot trece, mă trec prin ou și oțet.
.
Cum s-au aflat sub soare și rele mai mari ca aceasta, îmi înghit amarul și merg mai departe, cu un ochi spre vorba „Ce nu omoară, întărește”.
.
Firește, pot da ochi explorator și spre sufleteștile acelor simpatice persoane. Mai exact, spre - vorba conaționalilor lui Jacques Salome - „quelle mouche les a pique”.
Ce i-a deranjat de fapt.
.
Simt că le-am deranjat niște iluzii. Unele decurgînd din traiul într-un cocoon, într-o zonă safe, unde pătrund doar cele ce fac bine sufletului dumnealor.
Mai exact, își pot cultiva acolo simțămîntul (perfect uman altminteri) că sînt niște persoane nemaipomenite.
.
Or subsemnatul le-a încurcat (pot bănui că tare dureros) acele socoteli, în discuțiile ce-am avut cîndva pe net.
.
Aș mai nota că esențial, în acel cocoon, este nu doar să vehiculăm opinii roz, ci să avem alături oameni gîndind la fel.
De unul singur, cu cocoon cu tot, nu ne simțim bine.
Avem nevoie să ieșim în haită, la careva care nu ne recunoaște înălțimea aparte, între semeni.
(se înțelege că și al lui Ordean poate fi pus sub lupa cercetărilor psiho - dar nu o să cadă cerul dintr-atît...).
.
PS
Cu acel d. Dragomir am interacționat o dată și bine, să fie vreo șase-șapte ani de atunci, Îmi povestea amicul Liviu E., că între apropiații lui se puneau pariuri, care din noi va cîștiga confruntarea.
.
Nu aș putea spune cine a izbîndit, cert este că eu nu l-am blocat (pe Fb), ba chiar întrebam ulterior, cînd aveam ocazia, ce mai face stimabilul. Cum o mai duce (admit însă că mă găseam nițel sadic, prin așa amabilități...).
Nici gînd să afirm - cum zice careva în acele comentarii - că mi se face rău, dacă dau de numele domniei sale pre net!
**
Am fost mirat să regăsesc în acel cor numele lui State Moldoveanu.
Mi se păruse un tip mai spălat, respectiv capabil să trateze și altfel vreun ne-amic, decît prin „Are un caracter execrabil specific idioților”.
Deduc însă că haina frumoasă ni-i una, iar dedesubtul ei alta...
.
.
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE.
„Îți aduce folos doar ce-ți opune rezistență.” (Mugurel Ilie)
„Rabdă un ceas și-i trăi un an.” (numai știu ce autor)