Amic

 

Spre deosebire de oamenii normali care se exprimă înălțător prin serpare iar apoi își văd de ale lor fără îmi merge deseori gândul spre mugur. Și spre amiciția mea cu el. Care a durat vreo 10 ani după care pe rând fiecare dintre noi a trecut prin criza de vârstă. Asta înseamnă că specia ne-a tăiat robinetul iluziilor existențiale proprii maturității.

Eu am trecut primul pe acolo, spre mirarea și indignarea apropiaților mei - a se citi Mugur și nevestele noastre. Care urmau să ajungă și ei, fără a fi preveniti firește, prin acel râu rece, ceva mai încolo.

Nu la multi ani după mine, a început și Mugur să tragă un picior, în direcția pomenită mai sus. Fiind însă ins educat, a lăsat să transpară mai puțin acel cataclism interior.

Poate și să-l rezolve mai puțin, cu pașii îndărat aferenți.