sâmbătă, 24 decembrie 2022

Diurne, 23-24 decembrie 2022 (I)

Mai ales spre senectute, te poate apuca deprimare, decurgînd din ceea ce-ți pare inutilitate, a ideilor sau gesturilor tale.

Cu mențiunea că voința nu are prea mult ce face, în fața vîntoaselor sufletești din dotare, mi-ar plăcea să nu uit că acele dezumflate de la vreun moment dat au asigurat salvatorul (în trecerea sub soare) din existența asta.

**

De la o vreme, prietenul Răzvan Neagoe postează pe grupul Coștilari facsimiluri de presă privind momente din istoria alpinismului nostru.



Acum vreo două zile, i-am propus și eu niște materiale (în discuție privată),ocazie în care s-a mărturisit că găsește mină de aur, în ale materialelor vechi de presă, cutare site.

Un site, întrucîtva neașteptat, unguresc (dar alcătuindu-se trilingv, între care și româna).

De bine ce căutam din greu reproduceri ale revistei România Pitorească, ce am în lucru (pe vechiul principiu al mărgicii, de a lăuda grozav că muncesc de zor la ea, dar cu rezultate poate minore), am dat acolo de colecție bogată. Iar astfel, firește, am fost cucerit de acel site.

Care altminteri vrea bani, în schimbul serviciilor. 60 lei pe lună, și vreo 200 pe an.

După ce am dat obolul, iar apoi am purces la download masiv al colecției vizate, site-ul m-a avertizat că e voie doar cinci mii de file pe zi. Este drept că nu voi mai ajunge curînd la așa volum diurn, fiind în prealabil vorba de-un pic de lăcomie din parte-mi, de luat în posesie cu lăcomie, după cum zicea psihologul Diettmar Stimerling...

E, după interesul dat revistei menționate, am zis să caut aleatoriu și de-altele. Inevitabil mi s-a dus interesul la cele montan-interbelice. Primul fiind nea Baticu.

Motorul de căutare al siteului este nemaipomenit, barim după experiența mea că poate face un site. Nu știu cum au scanat, dar în acele imagini la origine au fost suficient de clari pentru a extrage nume, iar apoi a putea da search după ele.

În fine...

Cert este că, umblînd după numele lui Ion Udriște-Olt, am dat de numele cumnatei lui, Guntza Petrovanu.
Să-mi fie iertată de două ori necuviința următoare, și legată de un tremurici (sic) ce mă luase în privința respectiveia - iar asta nu acum, ci de cînd am auzit prima dată numele ei, în niște zise ale lui nea Baticu (despre I.I.-Dunăreanu):

Cumetria cu Udrişte şi ADMIR-ul a durat pînă în toamna 1940, cînd ve­nind legionarii la guvern, Ion Ionescu-Dunăreanu încearcă să se lanseze şi să ocupe o treaptă mai sus, prin denunţ. Un astfel de de­nunţ a venit şi la Federaţia de Turism-Alpinism unde preşedinte era dr. Al. Rudeanu. De­nunţul era îndreptat îm­potriva lui Ion Udrişte-Olt, a cumnatei acestuia, [Guntza] Petrovanu, şi a comi­te­tului ADMIR. Acu­zaţiile erau: nereguli şi în principal duşmănia acestora îm­po­tri­va le­gionarilor [...] După rebeliune, Ion Udrişte-Olt, venind la conducerea Federaţiei de Tu­rism Al­pinism, a gă­sit acolo în arhiva denunţul în original...


Habar nu am ce mă gîdila fascinant-plăcut la un senzor intern. Mai exact de ce mă gîdila de-a dreptul erotic, la auzul numelui unei femei (altfel, poate oale și ulcele de cînd am auzit prima dată de ea). Probabil vreun ceva spre mamă, care apoi se proiectează spre altă persoană, pe criterii nu chiar ușor de identificat (legat de care întotdeauna rămîne altă foaie de varză de dat la o parte, iar totul neaducînd neapărat fericirea eternă în viață).
Inevitabil, pe cînd scriu astea de mai sus îmi spun că, hotărît lucru, nu e de scos o carte din așa gînduri, cum mai meditez uneori. Ce e drept, nici nea Radu Țițeica nu voia a-și publica memoriile alpine, dar urmași montaniarzi au decis altfel.
Nu mă inflamez prea tare, de așa perspectivă, cîtă vreme știu că interesul  publicului e unul foarte superficial. Iar de aici am de ales, în mintea-mi de acum, cum e mai bine/rău: să te cumpere o mie de inși care te pun, în majoritate, cu flele netăiate în bibliotecă, ori să te citească atent vreo doi-trei, dintre care unul va fi sigur un urmaș cum i-ai fost tu lui nea Nae. Adică fără mamă, fără tată, deci gata a da cu tine de pămînt cînd îi va arde/comanda sufletul-pereche.

Totodată, meditez asupra plictiselii ce poate anima vreun cititor al cîrnaților din așa paragrafe. În ce mă privește, sînt traversat de un sentiment complex, legat de grafomania-mi similară, de acum un deceniu. Și care în parte s-a pierdut. Îmi spun că scriam și destule aiureli (vorbele vîrstnicilor sînt întotdeauna precum zgomotul lovirii unui butoi metalic gol, pentru tineri, spunea cineva, și invers...), dar există și lucruri interesante. De pildă nu mai sînt în stare a reconstitui postările despre album Sorin Tulea. Și care merită în mod sigur o evanghelie pariziană (vorba lui Henric IV)...

Deci așa cu doamna P.
Nu am găsit nimic despre ea,la o căutare pe netul clasic. În schimb la cel unguresc, din prezent (A.D, 2022, decembrie) e pomenită de vreo trei ori (nici gînd să se afișeze precum cumnată-său). Eu voi fi al patrulea, pe întinsul netului...
Pare să aibă studii de chimie în Germania deceniului trei (de acum un veac...). Prezență în vreo două ferpare, din care nu am reținut cum exact cumnăția ei cu cu Udriște . Apoi, și de bine ce scăpase de legionari, e luată la ochi, prin 1948, de către comuniști (ori barim suporteri invidioși ai acelora)...
 
 
 
 Nu știu cum va fi scăpat apoi, în ceea ce-i elegant numit obsedantul deceniu - sper că mai bine decît brother-in-law.
De unde vine acel Guntza, nu am idee. Credeam că e diminutiv, dar se prea poate să nu fie...
Mda... Ciudățenile sufletului (cu acel gîdilat cvasi-erotic la auzul unui banal nume...).

Altminteri nu m-aș jena pre  a tare de el. E la mijloc un filon cît se poate de omenesc, de care subsemnatul nu doar că nu și l-a reprimat - ca orice om normal - , dar a și săpat în stratul care-i izolează nemerniciile, de conștient...

Pe cînd dau căutare la deținuții poiltici, mai exat zapez numele de acolo, mi se crispează inima, însoțită de „Dă Doamne, să nu îi întîlnesc numele în listă!”
 
În rest, din ce s-o fi luat în bețe cu legionarii, nu am idee. Dar o va fi făcut-o destul de ferm, și chit că atitudinea îi va fi fost exagerată de către detractori.
Dincolo de asta, femeia publica încă din 1925 în gazetă de specialitate germană:

 
 
 
Nu am idee ce relație de rudenie există între Guntza și Magda Petrovanu (n. 1923), ultima fiind tot chimistă - nu m-ar mira să-i fie fiică,. ori măcar rudă.

(va urma)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu