Diurne, 23-24 decembrie 2022 (II)

(urmare)

Am zăbovit și asupra noilor informații despre Ion Udriște-Olt.

Numai bine de ce meditasem despre amarul (dar utili) pași înapoi...

„Neplăcute sînt momentele, în care ai de dat înapoi, în vreo problemă publică sau alta.În care îți ai de reconsiderat poziția, abandonînd din vehemența sau aparent siguranța de sine anterioară...

Dar simt eu că prinde bine, un așa recul. <Eșecurile ne sînt cei mai buni profesori...>”

 ... am dat îndărăt și în privința Lui I.U.-O.

Despre care îmi făcusem o părere prin intermediari. Mai exact un înaintaș montaniard, respectiv atitudinea lui Nae Dimitriu (comunicată mie inclusiv de către Alex. Beldie). Cum că se afla un fel de păcălici, ba și unul cu cinci clase, dar care ocupa prin nu se știe ce minune postul de șef al Taxării la Uzinele Comunale București.

Nu spun, și-o fi avut aer de Păcălici, în ochii unora. Dar chestia cu cinci clase, miros acum, decurgea clar de la invidioși. Căci alții, și presupunînd că informația cu studiile e adevărată, puteau vedea și partea plină a paharului, a implicării, respectiv a rezultatelor care l-au făcut să fie apreciat vreme îndelungată de șefii din Primăria bucureșteană.

Omul se implica, și încă în mulțime de direcții. Care par să fi funcționat. Că a făcut-o inclusiv periind (pot bănui că nu foarte grețos) la mărimi, asta face parte din regula jocului, pe acel tărîm social.

Ș.a.

Rămîne loc de un zîmbet în fața numelui Jean Udriște-Olt, dar nu m-ar mira să fie o idee a părinților, de la 1894.

Bîrfele de care aminteam inițial îl plasează pe I.U.-O. în categoria parveniților, care, aflîndu-se chipeș, a luat de nevastă o Natalie mai urîțică, însă din familie bine situată (mi s-a spus de un general Florescu, cel de la finalul secolului 19, de care nu-mi ieșea socoteala, că era tatăl Nataliei. Posibil era vorba de generalul inginer Dumitru Petrovanu). Or pot intui în situație un oltean de extracție mai joasă, ce face eforturi - perfect umane - pentru a evolua social - plătind  prețul în efort și făcut frumos - cît mai sus.

Care oltean nu și-a uitat apoi extracția:

°

 

Mai notez că deși  foști deținuți politici declară cu patetism cî I.U.-O. s-a prăpădit în închisoare, după știința mea acesta iese din închisoare (nu spun că s-a aflat acolo colonie de vacanță!) și va mai trăi după aceea cinci ani.

 

E de notat în acel ferpar și grafia: Nathalie.

Ca să nu-mi pară bîrfă ori insensibilitate, pot discuta și despre ce va fi fost în sufletul bătrînei (fotografia este din aprox. 1933)...

**

În rest, cercetările s-au oprit și asupra fraților Alexandru și Vasile Steopoe. Am aflat și cînd s-au prăpădit: 1971, respectiv 1975.
Despre ultimul,nea Baticu îmi spunea că rudele i-au vîndut iute Inclusiv colecția Buletinului Alpin, pe care nea Nae a recuperat-o însă, cu prețul aferent.

Altminteri, e interesant cum cei doi și-au împărțit  pozițiile, de băiat cuminte, respectiv aventuros (nu întîmplător, inevitabil alintatul mezin).

În vreme ce Alexandru nu se bagă în politică (ajungînd să fie specialist apreciat de regimul comunist, iar implicit răsdecorat), Vasile este legionar.

În rest, pare să fi fost un bun specialist, în meseria lui (iar totodată fără mari probleme cu autoritățile, la 1943)

Pe subiect, în căutări apare și numele Vioricăi Steopoe. Se ocupa de modă, fiind de felui maestră la o școală secundară.

Nu mi-am putut da seama dacă e soția lui Vasile, dar foarte probabil este ea, căci la un moment dat îi apare domiciliul, în strada Biserica Amzei 8, același cu al doctorului.
.