Autorul cita acolo opinia generației care se apucase a fora pereții munților, cu ajutorul pitoanelor de expansiune...
„Ne-ați lăsat ce era mai greu de escaladat, căci fisurile clare le-ați parcurs voi. Așa că ne descurcăm și noi, cum putem...”.
Oarecum asemănător, unora le este repartizat rolul ingrat, de a face lucrurile la care nu s-au înghesuit alții.
Asta, deseori din comoditate... Ori din prea mult omenesc în noi.
Carele omenesc are nevoie de povești (care să ne facă a uita de ale lumii). Iar în paralel nu are curajul de a reproșa vreunor semeni, că - totuși - unu plus fac totuși doi... Și nu paișpe, precum vor acei semeni - întîmplător majoritari....
Pe așa teren, dau de știre că am isprăvit mărgica. Cea mult lăudată de găina lui Ion Creangă, cea în pană de alte realizări personale....
Am terminat (sau așa mă laud, într-o primă fază) aprecierile-mi despre contemporana noastră revistă ”România Pitorească”. Mi-a luat ceva, ca timp, dar dl Cronos nu dă explicații, cînd are dumnealui chef a se tîrî mai încet, în vreo problemă a lumii ori alta...
Asta, deseori din comoditate... Ori din prea mult omenesc în noi.
Carele omenesc are nevoie de povești (care să ne facă a uita de ale lumii). Iar în paralel nu are curajul de a reproșa vreunor semeni, că - totuși - unu plus fac totuși doi... Și nu paișpe, precum vor acei semeni - întîmplător majoritari....
Pe așa teren, dau de știre că am isprăvit mărgica. Cea mult lăudată de găina lui Ion Creangă, cea în pană de alte realizări personale....
Am terminat (sau așa mă laud, într-o primă fază) aprecierile-mi despre contemporana noastră revistă ”România Pitorească”. Mi-a luat ceva, ca timp, dar dl Cronos nu dă explicații, cînd are dumnealui chef a se tîrî mai încet, în vreo problemă a lumii ori alta...
Capitolul cu pricina (al ediției secunde din unica mea carte, „Sus la munte la izvor” - mai mult de atît nu m-a dus mintea...) e în linii mari gata - minus acrodul fin, decurgînd din firea-mi perfecționistă, iar în paralel din plăcerea alergatului pe cîmpul ideilor noi...
Ce pot țîșni oricînd, fără să țină cont că matale ai chef a publica acea carte...
Legat de conținut, paț acolo ce am pățit cu înaintașul Emilian Cristea (1915-1982). Într-o primă fază am fost copil furios., apoi am pornit a înțelege, cum e cu vreun om dus pe valurile vieții...
În cazul lui Mihai Ogrinji, spiritus rector al celor de la RP, mă aflu - în capitolul de care spun - în faza furiilor, a supărărilor. Poate mai încolo să-mi vină dor de nuanțat, deși, prin frumoasa noastră existență, nu poți ști ce îți aduce ziua de mîine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu