În așa lumină, am avut un moment în viață cînd am privit fascinat articolul reprodus (se înțelege că nu cunoșteam deloc locurile).
Nu am mai văzut acel material demult-demult... Și acum realizez că la vremea aceea nu mi-au atras atenția amănuntele legate de abruptul Morarului. Și chit că apoi mi-au devenit tare-tare dragi...
Dar atunci, inevitabil, am luat lucrurile pe rînd...
Mai exact, am urcat valea în următorul sezon cald. Asta, după ce în iarnă îmi amintesc a-l fi privit inclusiv pe cănd lucram la o mașină de cartonaje, la o întreprindere (așa erau numite firmele pe atunci, de felul lor integral de stat), în preajma străzii 11 iunie.
.
Oarecum pe felie, la vremea aceea (1978 am purecat eu articolul, apărut în 1973) am fost fascinat de acel autor. Foarte probabil, pentru că vedeam în el un părinte care îmi deschidea calea locurilor ce mă interesau/ (repet vorba!) fascinau.
Multe decenii imaginația îi va crea un chit, în mintea mea. Abia acum vreo trei ani i-am văzut prima dată o imagine. Iar în carne și oase, abia acum vreo trei luni, cînd și-a lansat cartea.
Firește că arată cu totul altfel, decît mă așteptam. Asta, pentru că imaginația e cu totul altă lume, decît realitatea...
.
PS
Mă credeți ori ba, aș avea o jenă, să citesc ceva asemănător legat de subsemnatul. Că ce fascinație voi fi trezit ori trezi în viitor cuiva.
Nu mi-e falsă modestie.
Te sperii de așteptările unui asemenea om. Iar totodată de ce poate face, dacă idolul nu-i este la înălțimea așteptărilor.
(firește, mi-e aici și oarece proiecție, ce aș face eu, dacă m-ar dezamăgi idolul - altfel nu aș grăi ca din carte...)
.
DINCOLO DE TOATE, în chiar prima lună de vară ce a urmat, am parcurs acea vale (a Morarului).
Poate merită o prezentare separată. Poate..., dar în paralel vanitatea-mi prezentă se cabrează, cum că nu e o treabă, dacă ai ajuns să vorbești/scrii despre trecutul tău. Asta înseamnă, firește, că nu nu mai produci nimic valoros, în prezent...
Firește că arată cu totul altfel, decît mă așteptam. Asta, pentru că imaginația e cu totul altă lume, decît realitatea...
.
PS
Mă credeți ori ba, aș avea o jenă, să citesc ceva asemănător legat de subsemnatul. Că ce fascinație voi fi trezit ori trezi în viitor cuiva.
Nu mi-e falsă modestie.
Te sperii de așteptările unui asemenea om. Iar totodată de ce poate face, dacă idolul nu-i este la înălțimea așteptărilor.
(firește, mi-e aici și oarece proiecție, ce aș face eu, dacă m-ar dezamăgi idolul - altfel nu aș grăi ca din carte...)
.
DINCOLO DE TOATE, în chiar prima lună de vară ce a urmat, am parcurs acea vale (a Morarului).
Poate merită o prezentare separată. Poate..., dar în paralel vanitatea-mi prezentă se cabrează, cum că nu e o treabă, dacă ai ajuns să vorbești/scrii despre trecutul tău. Asta înseamnă, firește, că nu nu mai produci nimic valoros, în prezent...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu