Nu spun, a fost ceva frumos, dar nici eu nu mă mai aflu cel de atunci (am între altele ceva lecturi in plus), nici vremurile nu mai sînt aceleași.
Nu știu cum se face însă că, la o însorire similară la gara Bușteni (mai purced la așa ceva, cînd nu am tren imediat), mi-ar zbura destul de senină imaginația, la cum umblam spre un coclaur sau altul, acum niște decenii..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu