Să fie.

Alexandru Narcis Popescu
„În fiecare durere suntem singuri…”

„În fiecare durere suntem singuri…”
Păi, ce ți-i durere, în momentul de mai sus?

„Nu incape povestea aici ”

Corect era, în cazul de față, să nu pomenești de ea. E ca și cum ai da cuiva cu friptură pe la nas, și atît.
Na, că mi-ai dat de lucru... Oare ce-aș putea relata eu, pe loc-acum, despre vreo suferință personală?
Dracu m-a pus să-l frunzăresc azi pe Cioran!

„Dacă e vorba de a-l citi pe Cioran, pot spune că… chiar Dracu’ v-a pus”

Nu lua foarte în serios vorbele mele... Deseori intercalez pasaje precum cel despre Cioran, pentru a diminua vreo altă afirmație a mea, din zonă.
Nu l-am citit pe Cioran azi și în general nu mă omor legat de ideile lui. Mi-e un pic simpatic în calitate de om însă, poate și pentru că aduce cu tatăl meu.

PS
Deci cum era cu suferința? Iar eu urmînd că văz dacă-s în stare, a trece vreuna fie și în jurnalul intim...

PS2
Mă întind la vorbă...  Îmi place la Cioran că se defula prin scrise zice-se triste, pentru a porni apoi zîmbitor prin viață.