N. Baticu, prime tinereți politice

INTRO

Teoretic nu e frumos, cum îmi bag eu nasul prin viața unor înaintași... Iar de aici meditez cum aș privi eu, așa cercetări în ce mă privește, operate de alții după ce nu voi mai fi.

Iar aici apare alternativă și mai proastă decît a ți se umbla prin ogradă, și anume să nu-și mai aducă nimeni aminte de tine, să nu interesezi șcl. Să șezi sub un strat gros de colb al uitării...

Care să fie răul mai mic?!

**

Întîlnesc într-o veche gazetă, un anunț:

Adeziunea lui Baticu la acea formațiune se produsese cu cel puțin trei ani înainte, cînd are loc o întâmplare pe care mi-o relatase la un moment dat. Și anume se află în biroul președintelui LANC, A.C. Cuza, aflat vizavi de Palatul regal.

Foarte probabil, cînd apare într-o imagine pe munte (cca 1929) în uniformă (recognoscibilă după centură și diagonală), este a LANC.

Și cînd printre lecturi îi vor fi fost și file ca acestea:

Ulterior, Ion Manof îl remarcă pe confratele său montaniard în uniformă legionară 

    (În cheile Tătarului, imagine din arhiva Baticu)

...(parcă la un drum pe Picătura), eu neputînd ști nici momentul, nici motivele switch-ului de la lăncieri, la suporterii lui CZ Codreanu. Foarte probabil, Căpitanul îi era mai apropiat ca vîrstă și energii, decît A.C. Cuza...

Nu pot ști cum a mai decurs purtarea acelei uniforme după interzicerea (1933) unei asemenea exteriorizări vestimentare, pentru toate formațiunile particulare de către autorități.

La acea pornire (accentuat)naționalistă N. Baticu nu a renunțat nici la senectute. Nu am abordat subiectul, însă avea scăpări în care îl vedeam pornit împotriva evreilor (subiect în care mă aflam total nepriceput, inclusiv pentru că nu avusesem de-a face cu ei ori îmi lipsise vreun matur din familie care să îi antipatizeze).
Cum am mai spus altundeva, NB a fost mai deschis (nu îi fac vreun reproș pentru asta!) cu cogenerul Vlad Petrușca, dar acesta nu a fost interesat să-și lase pe hîrtie cunoștințele.

**

În alte file, inclusiv în Sus la munte... am încercat să identific sursele antisemitismului lui NB, respectiv apetența pentru mișcări totalitare.
În cea dintîi văd urme ale mediului în care a sosit pe lume și a crescut apoi. Înțeleg că familia provedea din Moldova, iar totodată tatăl său era comerciant în București, deci dintr-o branșă unde autohtonii nutreau animozități față de „jidani”.

În ce privește interesul (și încă de adolescent) pentru mișcări totalitare, îmi pare acolo o defulare a genului de relație avut cu tatăl, ins inevitabil totalitar. 

Ca de obicei, nu am pretenția că afirmațiile ori intuițiile mele se află imbatabile, ci doar punct de pornire către alte explorări.