Tomuleț, din Bușteni

Un truism.
Și anume că tinerețea e vîrsta aceea, la care momentele se impregnează durabil în minte. Pentru că nu o fi aglomerație de amintiri acolo, ori pentru că experiențele sînt în bună parte inedite.

În prima mea campanie ceva mai serioasă de mers în abruptul Bucegilor, cînd aveam cîțiva colegi, iar totodată posedam ceva mai multe informații (că erau totuși încă mult insuficiente, e altă discuție), am pornit să urcăm Albișoara Turnului din Caraiman (Bucegi).

Cred că pînă să ajungem la jumătatea ei ne-au ajuns din urmă doi tineri. Eu aveam 22 ani atunci, ei părea și mai juni. Aveau cu ei doar coarda. Fără să fie neapărat niște viteziști, ne-au depășit după o vreme.

Cei mai pricepuți din grupul meu stabiliseră ca, odată atinsă Creasta Picăturii, să încercăm a continua pe ea, pe treapta numită Față Înaltă, În partea ei inferioară, pe cînd avansam printr-o vegetație cît de cît fezabilă, i-am văzut pe ceilalți doi, canonindu-se un pic la un fisură din amonte. Pînă la urmă, au depășit-o.

Nu și noi, începătorii, care aveam să ne retragem, finalmente pe Brîul Turnului, iar apoi pe Valea Seacă a Caraimanului.

Cineva dintre noi îi cunoștea pe cei tineri, lămurindu-ne că e vorba de cei doi fii ai cabanierului (în sensul că avea grijă, nu că ar fi stat permanent acolo) ai așa-numitului refugiu din Valea Albă.

Fiind numit și al Schiorilor, e de ghicit că fusese ridicat pentru a servi acelei categorii de montaniarzi, foarte probabil de către vreo fabrică din Bușteni. L-am vizitat de vreo două ori, dar nici pînă azi nu cunosc alte amănunte, ale funcționării lui.

Ne-a mai spus acel coleg (foarte probabil Daniel Georgescu) 

...o butadă privind modul cum mergeau cei doi pe munte: „Cel mai la îndemnă drum, de la Verdeața Văii Albe la Cruce, le este pe... Creasta Picăturii!!”.

La puține luni însă, cei doi au avut un accident, pe cînd încercau să coboare în condițiile de iarnă Valea Albă. Unul dintre cei doi frați a murit (am auzit că erau doar în clăpari, fără piolet etc.), o cruce amintind ulterior de el, în apropierea hățașului ce însoțește valea în partea inferioară.

Nu pot să ascund că am ridicat sprîncenele a nedumerie, la textul de acolo:
„Au fost doi legați în coardă
Amîndoi în rapelare iar motivul principal lipsă de asigurare!
Muntele ne-ndrumă și ne-nvață
Că-i ușor a renunța la viață
Cînd legea cea nescrisă i-o încălcăm
Și mari viteji ne place să ne dăm.
Deci tinere învață și ia aminte
Că muntele nu iartă și te-nvinge
Lăsînd în urmă grele suferințe.

Această placă este ridicată în amintirea scumpului nostru (s.m) fiu și frate, Titișor ”

Decenii la rînd nu am mai avut însă vreun contact cu ceva legat de acei tineri (minus crucea de care pomeneam).

Abia deunăzi am descoperit o pagină Facebook, aparținînd lui Cornel Tomuleț.

Am îndrăznit să demarez acolo următorul dialog:

”Ești rudă cu fostul cabanier de la refugiul Valea Albă? Și implicit cu tânărul care s a prăpădit în zonă, la 1980?”

„Eu sînt nepotul lui Pușcaș , care a înființat Salvamont În Bușteni, Tata nu era cabanier el avea grije de refugiul Valea Albă voluntar, cel care a murit pe Valea Albă era fratele meu, eu eram la Nea Mitică Chivu la Asa Brașov în armată și el se pregătea pt Dinamo la Nea Sandu Floricioiu.,(Făcusem firul cu fratele cu 4 zile înainte, "Muntele își cere tributul său".

„Înseamnă că ne am întâlnit odată întâmplător, pe Albișoara Turnului din Caraiman.
Octombrie 1979.”

„Pe Albișoara Cruci probabil, eram cu frățiorul.

Uită-te pe fb. la poza din 1967 cu tata și frățiorul în Valea Albă la un concurs de ski.
În luna august  în perioada respectivă, zăpadă se prindea una pe alta.”

„14 octombrie. Ați urcat apoi Fața înaltă, pe mijlocul ei. Noi eram un grup de cinci persoane.”

„Acum, îmi amintesc perfect îl cunoșteați pe fratele care stătea mai mult cu tata la refugiu, eu lucram atunci la telecabină și era mai greu cu liberele în acea perioadă.”

„Nu l-am cunoscut. V-am văzut doar în acea tură, lămurindu-mă cu acel prilej, despre voi, unul din amicii cu care eram (cred că farmacistul Daniel Georgescu). Zicea că aveați pe atunci 19-20 ani (eu eram o idee mai mare).”

„19 ani, înainte să plec în armată, sănătate și mult timp frumos pt. ture.”

Multe fotografii interesante, pe acea filă a lui Cornel Tomuleț!

„În 1967 iunie la concurs de ski În Valea albă, cu frățioru.”

Munții Făgăraș 1977 cu tata.

„Poftiți la bere, fac cinste pt. toți prietenii.” (firește, poză veche!)

[1983]

„Raliul Salvamont Peștera 1986(Alin Nastase,Bambi,Doru Moiceanu, Miki Vintilă)”

Decembrie 1981 pilonul 6 platoul Bucegi, (să tot fi revizor de linie).

1978 cabană Caraiman Bălan Ninel, Ionuț, Petrică și Stoica Doina

1983 martie la Babele, După 2 nopți la - 26 grade și vînt 100 km a venit și răsplată.

„Bunu Savu, Titi Bratu prietenu Bambi la cupa teleferic Predeal.”

„2020,cu feribotul spre Insula Skiathos (Grecia). ”