Nesfîrșită, elaborarea materialului despre Cuxi Șerban, mai exact forma pentru a doua ediție a cărții "Sus la munte, la izvor".
Mereu apar informații noi (din izvoarele existente altminteri) cit și concluziile aferente, care se cer introduse în material. Iar astfel strică inevitabil 'organismul' existent.
Ultima schimbare majoră impune sa demarez cu tratarea ideii de Cocoon, acea alcătuire socio-umană în care un grup de oameni, în baza izolării de altele gindind diferit, și apelind la exagerări cit și mistificări asupra realității, își confecționează un loc de simțit bine. Și de unde, în baza bunei dispoziții și implicit a fortei dobindite astfel, pornesc apoi a capta aderenți din afara zonei lor, iar finalmente solicitînd - mai mult ori mai puțin direct - o poziție sociala superioară, dacă nu chiar fruntea mini-domeniului în care aleg sa se producă.
A pomeni despre Cocoon, in startul capitolului despre Mitul Cuxi, face mai de înțeles, cred eu, relatările ce urmează.
Dincolo de asta, îmi sap singur (pardon) groapa, întrucît materialul devine mai greu (deloc?) accesibil publicului larg.
Este drept că, de la un timp, încep sa accept asa eventualitate.
Pe felie oarecum, instinctul/Specia ne împinge sa cautam a obține considerația tuturor. Asa vrea ea, Specia.
Uneori, școliți de Freud ori ba, ajungem a conștientiza situația. Și implicit faptul ca, mai ales răzvrătiți ca subsemnatul, nu au vreo șansă, a da gata vreun grup - mic ori mare - de oameni. De aici, teoretic dar mai ales practic, te ia disconfortul. Descurajarea, iar la nevrotici mai de soi chiar disperarea...
În același timp, pornirea inițială nu se domolește prea mult. Și uite-asa mergi înainte, captiv acelui hăis-cea... Speranță, la braț cu deprimarea.
După cum, pomenirea despre Cocoon pe care o voi face în capitolul amintit impune o dată în plus a dezvălui și ce mobiluri împing pe subsemnatul, în mîrșava-i acțiune, de-a deranja niște semeni mai mult decit la locul lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu