A precedentelor două postări.
M-am întins cu destulă neplăcere la ele... Da, înainte scriam de zor, iar acum nu prea (și chit că nu știi ce-ți aduce ziua de mine, întru grafomanie...).
Acum sînt marcat de ceva sentiment al inutilității unor asemenea scrise, în vreme pe altădată - fie și inconștient - ideea de bază era că produci un lucru măreț, care îți va asigura un loc nemaipomenit (și etern) între semeni..
Teoretic, e foarte urît ce spun, dar așa îmi par să șadă lucrurile.
Te idee, firește că se poate lua în calcul că vin vreo cîțiva, care mă roagă să mă produc cu una șau altele... Și să te ții chef de scris!
Dincolo de faptul că așa iluzii au traversat și pe alții (aș pomeni doar pe Mihai Haret și Toma Boerescu), am mirosit între timp cădacătele vin vreunii am mă dori de mare sculă între ei, păi voi săvîrși acolo niște prostii de mai mare dragul, pe măsura frustrărilor existențiale care se adunatără în mine...
Deci poate e mai bine urs solitar... Care scrie cîte o postare-două, scurte, iar mai încolo o să se lase chiar...
Nu scriu astea din acreală sufletească, ci mai degrabă amuzîndu-mă cum merg lucrurile, cu ființa omenească, cea lăsată de Careva sub soare...
PS
Nițel neașteptat, scrisele-mi la Mitul Cuxi nu avansează mai degrabă unei temeri, rudă cu fratele Superego (că voi fi pedepsit pentru așa afirmații), și mai puțin ideii de inutilitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu