Making of.

Making of.

Și ale cărui file vor fi studiate de doi-trei pasionați de istorie montană, în timpuri viitoare (2070? 2120?)...

Nu merge și pace capitolul Cuxi. Nu-mi place cum curge. Nici gînd de vreo vioară binișor acordată, cum de chiu de vai a fost acest capitol în prima ediție a "Sus la munte, la izvor". 

Indiscutabil mi-i și multa lăcomie, de a trece cit mai multă informație exterioară, respectiv savante considerații ale subsemnatului. 

Deși alternativa nu îmi surîde, poate e de dat la coș alcătuirea actuală, iar apoi reconstruit de la zero. 

În asa eventualitate, și continuînd a pluti pe acolo fantoma Savantlîcului, poate e de pornit de la expunerea nevoilor sufletești ale binomului constitutiv Corina Șerban și Dinu Mititeanu, la momentul dispariției lui Cuxi. 

Apoi, mi-ar fi de arătat ca setea de a satisface acele nevoi nu și-a făcut din principiu mari scrupule (adică a exagerat și chiar mințit pe rupte), iar în paralel a pornit a lucra pe aria omenescului. Mai exact, a însușirilor ce caracterizează majoritatea oamenilor.

Firește, la asa pus la zid se cade a pune lupă și asupra prezentului condeier... 

Și uite asa, opul cu pricina - deși nu chiar prost alcătuit - va ramine cu zero cititori. 

Căci o voi întinde eu însumi, din preajma unei asa bombe.

PS

Din puțul modestiei. 

La Jocurile olimpice din 1968, un tip obținea la săritura în lungime 8,90 metri. Apoi, toate celelalte recorduri din amintitul an aveau sa cadă în următorii ani, dar performanță acelui Bob Beamon (socotită gazetareste drept cosmică) , nu. Hăt, la n-șpe ani (23) a sărit cineva mai mult, însă recordul olimpic e în picioare și azi, la 2021... 

Posibil ca și meditatiunile-mi pe brazda Cuxi Șerban (ori cele din articolul Porunca a noua) sa se constituie într-un 8,90 asemănător.