După luni de zile

 După luni de zile în care (nevroza și / sau bătrînețea să trăiască!) în care nu am putut mișca ceva la capitolul  despre Cuxi Șerban, îmi devine tot mai clar un lucru.

Stilul meu de scris din acest A.D. 2021 (foarte probabil și din anii ce vor urma) nu se mai poate adresa publicului larg. Ci unei felii foarte-foarte restrînse (iertată fiindu-mi nemodestia, e un fel de școală nu pentru alpiniști, ci pentru pentru instructori de alpinism - înlocuiți alpinism cu cercetare istoric-montană!).

Zona-țintă poate fi mai restrînsă chiar, în sensul (doar al) vreunui gînditor-la-fel (și cu frustrările existențiale aferente), cam cum am fost eu lui nea Baticu.

În ultimul caz, și deși tentația e mare, ael ucenic - din timpul vieții mele ori ulterior - nu va ridica statuia pe care o dorește inconștientul (al meu, respectiv cam al oricărei ființe umane), ci, foarte posibil, va proceda cum am procedat eu cu înaintașul amintit.

Minus, dacă nu mă apucă în viață, gesturile subsemnatului de prin 1990-95, la adresa înaintașului amintit, dar și aici nu poți știi ce amestec exploziv interior ne este repartizat la naștere, și cum ține el a se exterioriza, pe vii sau ba...

Dincolo de așa înălțătoare idei (ale mele, și de azi), constat inclusiv că mă aplec pe direcții care ar lăsa rece un cititor comun, asta dacă nu l-ar irita de-a dreptul.

Asta, pentru că dumnealui este educat diferit - omul social nu intervine în poveștile de simțit bine din cocoonul altora (cum atît mai puțin în cele din gașca sa) -, iar în același timp, iar aici citez un personaj din 1990, nu vin în întîmpinarea obsesiilor lui existențiale. Și care pot fi iritarea pe vaccinurile antiCovid ori, dimpotrivă, nevoia de texte roze.

Întreaga situație pune sub semnul întrebării o a doua ediție a cărții Sus la munte, la izvor, mai exact una scoasă public la vînzare, în favoarea uneia distribuită strict vreunora gîndind la fel ori măcar asemănător.

O să ziceți aici că nu se face, așa ceva... Că nu voi cîștiga un ban cinstit, bașca niște considerație pe scena muntelui.

Dar, și putînd păși în considerații psiho asupra atitudinii mele, prefer doi-trei interesați cu adevărat, vreunor zeci/sute care nu îi taie volumului paginile, cum se spunea în alte vremuri ale tipografiilor...

                                                                                        (șaua Tîmpei, 15 mai 2021)