duminică, 30 mai 2021

Tunel Posada. Mai exact tentativă de a-l vizita (I)

Tunel Posada. Mai exact tentativă de a-l vizita

De ani de zile îl văd, din goana trenului.  Mi-am propus de mai mult timp să îl ating, în vreun week-end fără planuri montane de înălțime.

Citisem că avusese loc un accident feroviar în gura lui nordică, mai exact podul de lemn provizoriu - construit în urma dinamitării în WWI a celui anterior, solid - s-a prăbușit, pe cînd trecea o garnitură. Iar apoi că a fost abandonat, odată cu dublarea acelei căi ferate, cînd a fost ocolit / desființat colțul de deal de acolo (în paralel cu originala rezolvare, prin subtraversare, a văii ce coboară acolo în Prahova).

Părea accesibil, fie și cu prețul traversării pedestre a Prahovei. Teamă mi-a fost doar de ce aș fi putut da în tunel, mai exact de resturi animale ori excremente umane.

Lucrurile părea destul de simple, de acasă... Am coborît la halta Posada, urmînd apoi calea ferată spre nord.

Vreme frumoasă, de sfîrșit al lunii mai.

Tunelul este la prima îngustare a pereților montani de acolo. Mai exact în dreptul copacilor care ies un pic în exterior, pe malul opus al canalului betonat pe unde curge Prahova acolo. Nu ai ghici tunelul în spatele acelui frunziș des, eu însumi nu am văzut nimic, dar aveam idee de amplasament (probabil privisem locurile toamna, din tren).


Dedesubt, locul unde calea ferată ocolește piciorul de munte ce obligase la sfredelirea tunelului (foarte probabil, 1987-79). Tărășenia de beton din centru-ultimul plan este ulucul pe unde curge afluentul ce vine din stînga/vest (nostimă rezolvare a problemei...).


Există acolo și un drum nepretențios, care trece în acel loc pe sub podul căii ferate. Teoretic el ar trebui să scoată la Valea Largă, însă l-am simțit întrerupt cel puțin într-un loc, dacă nu două.

Mai jos, se observă postamentul de piatră, aparținînd probabil podului ce existase acolo, la sub de tunel (pare să fie vorba de tunelul Posada mică, existînd și un Posada Mare, spre nord cu vreo patru kilometri -dacă am reținut exact de pe net -, dar pe care nu l-am identificat pe teren). Tunelul e la vreo 20 metri de buza rîului, din cîte am reținut.  



Avusesem în calcul o traversare pe picioare a Prahovei, luîndu-mi pînă și niște adidași pentru așa operație. A intervenit însă o problemă, de fapt două...
Prahova era umflată / cu debit mare. Poate am fost eu excesiv de temător, însă exista totuși pericolul ca acel șuvoi, foarte posibil și rece (căci va fi provenind și de la topire zăpezi), să nu fie comod la traversat, o posibilă alunecare ducînd-mă către căzuș-ul vizibil în fotografie, al unei amenajări hidro.
Trec aici peste faptul că flancul muntelui de acolo e cvasivertical pe vreo trei-patru metri, a cărui escaladare nu e chiar o treabă, cînd vii cu încălțări ude, bașca fiind înghețat de la apă.


Mi-am zis că poate partea opusă a tunelului o fi mai de treabă. Acolo însă, o surpriză: o gospodărie, în acareturile a ceea ce pare un vechi canton CFR, și unde s-au pus a lătra vreo patru dulăi (fie și în lanț), dacă nu mai mulți. Firește, a apărut curînd și un cetățean de acolo, ce nu se uita tare pașnic. Asta nu era chiar cap de țară, dar și locul nordic avea cam aceleași probleme (minus denivelarea accentuată de dincolo, ce mă aștepta la vreo alunecare).

Aici, problemă era și coborîtul, peste acei trei metri verticali, de care mi-am zis că sănătos este a-i coborî cu ajutorul unei cordeline, mai ales că jos te aștepta unda grăbită a rîului.



Plăcut nu mi-a fost să renunț (mai exact să amîn pentru la toamnă, cînd debitul Prahovei e mai mic), dar astă soluție nu am văzut.

În prealabil, am urcat un pic pe canalul acelui afluent lateral, unde există și niște trepte de toată frumusețea, atîta doar că mai sus talvegul - redevenit natural - se cam asprea.pe acolo am văzut un fel de arcadă pe care unii, pe net, o atribuiau unuia dintre tunele, dar cred că făcea o eroare, întrucît mai degrabă ține de construcția acelui apeduct, nicidecum de vreun tunel colmatat.

Arcada pe care unii o atribuie tunelului.


La piciorul  acelui apeduct, de pe malul opus al Prahovei coboară o frumoasă cascadă.

Mai jos, în dreptul tufișului din centru se află acea gospodărie cu mulți dulăi. Că tot apare în poză, bucata de suit pînă la gurile tunelului prezintă rocă precum cea din poză, cu straturi.


Misterioasa gură de tunel, s-ar titra prin ziare ori pe net...


Mărit:


Așa că am luat-o pe jos, spre Valea Largă.
Plăcut.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu