Tunel Posada. Mai exact tentativă de a-l vizita
De ani de zile îl văd, din goana trenului. Mi-am propus de mai mult timp să îl ating, în vreun week-end fără planuri montane de înălțime.
Citisem că avusese loc un accident feroviar în gura lui nordică, mai exact podul de lemn provizoriu - construit în urma dinamitării în WWI a celui anterior, solid - s-a prăbușit, pe cînd trecea o garnitură. Iar apoi că a fost abandonat, odată cu dublarea acelei căi ferate, cînd a fost ocolit / desființat colțul de deal de acolo (în paralel cu originala rezolvare, prin subtraversare, a văii ce coboară acolo în Prahova).
Părea accesibil, fie și cu prețul traversării pedestre a Prahovei. Teamă mi-a fost doar de ce aș fi putut da în tunel, mai exact de resturi animale ori excremente umane.
Lucrurile părea destul de simple, de acasă... Am coborît la halta Posada, urmînd apoi calea ferată spre nord.
Vreme frumoasă, de sfîrșit al lunii mai.Tunelul este la prima îngustare a pereților montani de acolo. Mai exact în dreptul copacilor care ies un pic în exterior, pe malul opus al canalului betonat pe unde curge Prahova acolo. Nu ai ghici tunelul în spatele acelui frunziș des, eu însumi nu am văzut nimic, dar aveam idee de amplasament (probabil privisem locurile toamna, din tren).
Mi-am zis că poate partea opusă a tunelului o fi mai de treabă. Acolo însă, o surpriză: o gospodărie, în acareturile a ceea ce pare un vechi canton CFR, și unde s-au pus a lătra vreo patru dulăi (fie și în lanț), dacă nu mai mulți. Firește, a apărut curînd și un cetățean de acolo, ce nu se uita tare pașnic. Asta nu era chiar cap de țară, dar și locul nordic avea cam aceleași probleme (minus denivelarea accentuată de dincolo, ce mă aștepta la vreo alunecare).
Aici, problemă era și coborîtul, peste acei trei metri verticali, de care mi-am zis că sănătos este a-i coborî cu ajutorul unei cordeline, mai ales că jos te aștepta unda grăbită a rîului.
Plăcut nu mi-a fost să renunț (mai exact să amîn pentru la toamnă, cînd debitul Prahovei e mai mic), dar astă soluție nu am văzut.
În prealabil, am urcat un pic pe canalul acelui afluent lateral, unde există și niște trepte de toată frumusețea, atîta doar că mai sus talvegul - redevenit natural - se cam asprea.pe acolo am văzut un fel de arcadă pe care unii, pe net, o atribuiau unuia dintre tunele, dar cred că făcea o eroare, întrucît mai degrabă ține de construcția acelui apeduct, nicidecum de vreun tunel colmatat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu