Curiozitatea intelectuală, forjată la oarece școală a psihanalizei,, încearcă a traduce pe acolo - despre ce anume, al subsemnatului, transmite codat acel adînc de suflet.
Or, nu rezonez de nimic, de vreun amor.
Cu atît mai puțin unul care să privească întreagă întreaga existență de pînă acum.
Așa că mă dau bătut, renunț la ideea că ar transmite ceva, dumnealui inconștientul.
Nițeluș pe aproape, meditam azi că nițică gîndire negativă mai multă m-ar fi ajutat, la mijlocul vieții, a trăi mai din plin.
Lucrurile stau și aici ca la teoria că vreun semnal adînc trebuie sî vină cu un mesaj... Mai exact, mi-o fi prins bine, dar nu sîntem la fel, eu de-acum (care vine cu ideea) și cel de la etatea cu pricina.
Și care nu a ținut să caute gîndire negtivă suplimentară.
Sîntem din alte filme, eu cel de azi și cel de acum niște decenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu