Meditațiuni, 3 ianuarie 2021

[3 ianuarie2021]

Părerea mea despre Sorin Tulea se află ceva mai nuanțată.
Mi-am expus-o într-o carte.
.
Rămîne de explorat, dacă se poate fără patimă, ce vine semenilor precum cei de la România Pitorească s-aștearnă pe hîrtie așa stil, cu eroi (veritabili, firește) și toate cele.
.
Ca părere a mea, ceea ce fac dumnealor nu e istorie. Ci banal servit de ceea ce dorește sufletul - dumnealor, cît și al publicului de acolo - să audă.
Asta, cu mult-subiectivitatea aferentă....
.
PS
E interesant că ultimul lucru pe care și-l doresc oameni precum Mihai Ogrinji este a sta la discuții, la o 'masă' neutră, cu vreun ins ce NU gîndește asemenea dumnealor (la o adică, nici cu neutrii nu au dumnealor viață confortabilă).
Și fac asta pentru că nu le-ar rezista acel balon, umplut cu destule neadevăruri plus exagerări, la contactul cu micul cap de ac al adevărului.

„Un veritabil erou: Sorin TULEA
În 2020, abia mântuit, s-au împlinit 105 ani de la nașterea și 15 ani de la ridicarea la ceruri a lui Sorin Tulea. Din păcate, foarte puțină lume a auzit de el. A fost un admirabil alpinist, fotograf, comandor aviator, inginer mecanic. Și, nu în cele din urmă, un excelent condeier. Se trăgea dintr-o familie de aromâni, renumiți pentru dârzenia și patriotismul lor. Domnul Dan Casassovici, un fin cronicar al proprie-i familii (cinci generații în România), ca și al vremurilor de odinioară pe care le-a trăit, a scris o încântătoare Prefață pentru „Amintiri din războaie neterminate”, carte semnată de Sorin Tulea și apărută, în 2015, în Colecția Verde. În câteva pagini de neuitat, domnul Casassovici, care l-a cunoscut pe autor poate ca nimeni altul, cel puțin în ultimii ani de viață ai acestuia, îi conturează un portret pe cât de expresiv, pe atât de corect, delicat.
Foarte tânăr fiind, Sorin Tulea a fost un simpatizant al legionarismului, al românismului, al ideilor înălțătoare pe care le-a propovăduit această Mișcare. Ca imensa majoritate a membrilor ei, Tulea n-a avut nici o legătură cu excesele, cu crimele comise de cei exaltați sau mai puțin educați, rudimentari chiar. Ca și în alpinism, și în Mișcarea legionară preponderenți au fost, inițial, intelectualii - avocați, ingineri, doctori, profesori, studenți, elevi chiar.
Numărul din noiembrie 1940 al trimestrialului „Buletinul Clubului Alpin Român” a fost dedicat, în mare măsură, decemvirului Ion Trandafir, și nu numai, executat, alături de alți camarazi, la penitenciarul din Vaslui. Ilustrația numărului este asigurată de Sorin Tulea, ea reflectând mai cu seamă „munca voluntară” a legionarilor la construirea refugiului din metal de la Coștila. Sunt reproduse și trei scrisori expediate de Ion Trandafir din închisoarea Văcărești. Una dintre ele este adresată lui Sorin Tulea. Ce să mai vorbim, iată suficiente „probe” ca imediat după Război, odată cu preluarea puterii de către bolșevici, Sorin Tulea să înfunde pușcăriile pentru 16 ani! Nu știu exact ce capete de acuzare i s-au adus. Știu, în schimb, că bravul (a)român n-a fost sub nici un chip adeptul vestitelor vorbe din acea perioadă: „Căpitane nu fi trist:/ Garda merge înainte/ Prin Partidul comunist!” Și nici a unei forme de extremism.
Cine a citit Prefața la „Amintiri din războaie neterminate” a dat și peste câteva rânduri extrase din „Jurnalul” lui Sorin Tulea. Deunăzi, domnul Dan Casassovici mi l-a trimis cu precizarea „Dacă îl veți publica vă pot scrie câteva rânduri.” Și mai adăuga domnia-sa „Carnetul de „ieșiri pe munte” al lui Sorin Tulea poate interesa încă; peste 10 ani nu va mai ști nimeni cine a fost.”
Mai mult decât atât: trag nădejde ca până la sfârșitul acestui an să reușesc să alcătuiesc un volum pentru Colecția verde în care să fie laolaltă articole din Buletinul Clubului Alpin Român, din revista România, „carnetul cu ieșiri pe munte” integral - în care este pomenit și dânsul, ca să nu mai vorbim de tatăl său, Mircea Casassovici - și multe, multe fotografii. Mai ales că tocmai am scos de sub tipar, sub titlul „Escalade și creste montane”, excepționalul „Jurnal montan” al lui Radu Țițeica, un bun prieten al lui Sorin Tulea și Niculae Baticu.
Mai adăugăm că domnul Dan Casassovici, plecat din țară înainte de 1989 și stabilit la Versailles, într-o „corespondență” de deunăzi îmi mai preciza, între altele: „Despre Sorin aș mai putea adăuga că a fost un profund anticomunist. Ca fapt divers: pe același palier cu el, în apartamentul din strada Berthelot, pe care apoi l-am ocupat eu timp de 12 ani, locuia o Doamnă Ionescu. Nevasta de ștab comunist, ea însăși comunistă, fusese directoarea unei instituții culturale. Amuzantă și deloc proastă, stătea des de vorba cu soția mea. I se plângea de "D-l Tulea", care de câte ori o vedea sau se încrucișa cu ea pe palier, îi întorcea spatele.
Din câte stiu eu, Sorin a fost arestat si datorează mulții lui ani de pușcărie și faptului că
a fost la manetele unui bombardier care a atacat Odessa și Armatele sovietice.”
Mihai OGRINJI