Munte. Bucura Dumbravă.

MUNTE.

Povești

...Atit termenul 'povesti' , cit și acela de fascinant, pomenit mai jos, se află pe tipicul subsemnatului.
Poveste se află, în accepțiunea mea, o însăilare dulcică, însă evitind invențiile.
Iar 'fascinant' nu lasă lucrurile ca-n tîrg, ci explică de ce e fascinant, acel lucru...

De fapt, acea femeie.  Și pe numele-i artistic Bucura Dumbravă (1858-1926).
Si pe care eu o asociez cu tura ei, fie și condusă de Teodor Rosetti-Solescu, pe Acul Mare al Morarului (acum un veac). 

E vizibil grăsuță, ba și recunoaștea ca posedă picioare cam scurte (barim cind a fost lăsată pachet, cu frînghia, la capătul vestic al Acului).  Și totuși, pe la 60 ani ca etate, a traversat 'ichtiozaurul încremenit'.
De-aia spuneam de fascinant(ă).

Aș (mai) trece la categoria uluitor prezumția că purta fustă, ba si lungă, precum cogenerele ei montaniarde.
Cum asemenea detaliu vestimentar i-ar fi încurcat pînă la imposibil parcurgerea călare a Acului, bănui că a fost o fană a unei dudui, pe nume Mița Biciclista (sic), ce pe la 1900 uimea și revolta bucureștenii, purtînd pantaloni, în detrimentul clasicei fuste feminine...

Supoziția mea (cea privind pantalonii) se afla un pic în răspăr cu informația inaintasului Radu Țițeica, cum ca Bucura umbla în fustă pe munte (motiv pentru evita brîurile cu jnepeni).
Rămîne o pîine de mîncat, pentru istoricii montani ai secolului 21, cum fură lucrurile, pe Acul Mare, cindva...

La o adică, m-aș apuca (iar de aici pînă la faptă fiind ceva distanță) sa bat cîmpii, cum o fi rămas Teodor cu ochii de Ace, și implicit cu dor a le parcurge, respectiv cum, foarte probabil după ce parcursese locul, a dat de Bucura, și s-a pus de acea tură pomenită de scriitoare, în a ei Carte a Munților.
Cum am zis, as recunoaște a fi, în acea scriere a mea, ca e un bătut de cîmpi. Și în ale muntelui petrecându-se lucrurile.

PS ulterior

Lucrurile e posibil să fi stat ceva mai complexe din punct de vedere vestimentar. Spun asta privind niște imagini ale unor alpiniste vestice (ultima parte secol XIX, respectiv prima parte XX) . E posibil ca Bucura să fi improvizat, cîd să nu fie încurcată în deplasarea pe stînci, iar în paralel să nu depășească niște limite ale decenței (raportat la mediul ei și al epocii)

Oricum ar fi, Bucura rămîne...mare, în sensul că merge la 60 ani pe Ace, iar anterior parcursese Valea Mălinului (Coștila, Bucegi) în condițiile în care nici călăuza luată cu ea - Gheorghe Al Sandei (Cîrnu) - nu cunoștea drumul - sau cel puțin așa scrie ea...