Uman. Hiperciticism

 Mi se întîmplă să fiu președintele asociației de proprietari, al unui bloc cu circa 40 locuințe.

Avem o doamnă (altminteri spre 80 ani) care caută de zor nod în papură administratorului (pe care îl simte mai slab de țîțînă, subsemnatul luînd-o cu fulgi cu tot de cîte ori o prinde, inclusiv cu apelative din categoria "Fă...! ).

Meditam cu noaptea în cap, azi, dacă realizează că drumul ales de dumneaei nu-i cel mai fericit, pentru a dobîndi aprecierea  celor din jur. Dar mi-a stat ideea în gît, realizînd că procedez asemănător eu însumi, de pildă cînd combat asemănător prin literele montane.

Și mai rău în gît cînd am realizat că doamna, poate și subsemnatul nu caută afecțiune. Ci mai rău/mult. Adică dominație. 

Zicînd astea, mă alint un pic. Subsemnatul realizează totuși acea fațetă de realitate. Bașca faptul ca are forța de a o pomeni în (totuși) public. Ceea ce înseamnă că dînsul nu-i alcătuit DOAR din acea pornire, altminteri pur umană (e vorba de dor dominație).