Nițel sadică, viața/Specia...
Te programează cît să crezi că gesturile, ideile tale - să zicem vreo carte ori chiar articol - sint foarte importante, sub cerul ăsta (plus în față semenilor). Deși, sa am pardon, se afla în realitate mult mai puțin importante.
Este drept că, în lipsa acei iluzii de importanță galactică, nu ne-am da (vorba unui clasic) jos din pat. Nu ne-am apropia de tastatură.
Firește, dezamăgirea, sentimentul de nimicnicie (dacă nu cumva vezi planeta purtîndu-ți pică, pentru ce ai îndrăznit sa afirmi) sînt inevitabile, la o inerentă depresie sau pe buza unui alt tărîm. Dar Specia și-o avea socoteala ei, din categoria milioanelor de spermatozoizi dintre care doar unul îi folosește finalmente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu